Robuleț v. Republica Moldova – nr. 17935/08

Hotărârea din 14.11.2023 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri civile

Admiterea spre examinare de către instanțele naționale a unei cereri de apel depusă peste termen – încălcare

La data de 26 februarie 2008, reclamanta, dna Marina Robuleț, a invocat în fața Curții încălcarea principiului "securității raporturilor juridice", protejat de articolul 6 § 1 din Convenție, ca urmare a admiterii spre examinare de către instanțele naționale a cererii de apel depusă peste termen de către partea adversă, fără a motiva și fără a prelungi termenul de depunere a apelului.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție:

Principiile generale cu privire la respectarea principiului securității raporturilor juridice consacrat în articolul 6 au fost rezumate, de exemplu, în Roșca v. Moldova (nr. 6267/02, §§ 24-25, 22 martie 2005), Oferta Plus S.R.L. v. Moldova (nr. 14385/04, §§ 97-98, 19 decembrie 2006) și Banca Internațională de Investiții și Dezvoltare MB S.A. v. Republica Moldova (nr. 28648/05, §§ 35-44, 16 octombrie 2012, cu referințe suplimentare).

Curtea a notat că, Guvernul a recunoscut faptul că părțile în cadrul procedurilor la nivel național au luat cunoștință cu hotărârea integrală a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 7 decembrie 2005, favorabilă reclamantei, la data pronunțării acesteia. Deși au susținut că termenul de depunere a cererii de apel era de 20 de zile, de fapt, acesta era de 15 zile, conform articolului 362 din Codul de procedură civilă în redacţia în vigoare în decembrie 2005. Astfel, hotărârea din 7 decembrie 2005 (care indica în mod expres că se contestă cu apel în termen de 15 zile) a devenit definitivă la 22 decembrie 2005. Partea adversă (G.) a depus cererea de apel la 26 decembrie 2005, la mai mult de 15 zile după ce a obținut hotărârea integrală. Mai mult ca atât, acceptând să examineze cererea de apel depusă de G., instanțele superioare nu au prelungit în mod oficial termenul de depunere a apelului (în ciuda obligației legale prevăzute de articolul 116 din Codul de procedură civilă) și nici nu au motivat o astfel de prelungire.

Având în vedere jurisprudența sa cu privire la acest aspect (Istrate v. Republica Moldova, nr. 53773/00, §§ 46-55, 13 iunie 2006; Melnic v. Republica Moldova, nr. 6923/03, §§ 38-43, 14 noiembrie 2006; Ponomaryov v. Ucraina, nr. 3236/03, §§ 40-42, 3 aprilie 2008; și Carpov v. Republica Moldova, nr. 6338/11, §§ 20-23, 12 februarie 2019) și în lipsa oricăror motive de a devia de la aceasta, Curtea a considerat că în prezenta cauză a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.

Ținând cont de constatările sale supra menţionate, Curtea a considerat că nu este necesar să se pronunțe asupra admisibilității sau fondului celorlalte plângeri formulate în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție cu privire la neplata de către G. a taxei de stat la depunerea apelului său, la faptul că instanța de apel nu a organizat o ședință publică, la faptul că reclamanta a fost în imposibilitate să își prezinte în mod corespunzător cauza la Curtea Supremă de Justiție și la durata procedurii, precum și la lipsa unei căi de atac efective în această privință.

Cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție:

Reclamanta a solicitat 10000 de dolari (SUA) și 1800 de lei (MDL) cu titlu de prejudiciu material, care constituia contravaloarea camionului aflat în litigiu în procedura instanţelor naționale și cheltuielile de judecată. De asemenea, reclamanta a solicitat 10000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 4063 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli suportate în fața Curții.

Guvernul a susținut că nu a existat o legătură de cauzalitate între încălcarea invocată și prejudiciul material solicitat. De asemenea, Guvernul a menționat că prejudiciul moral nu a fost demonstrat și că suma cheltuielilor de judecată solicitată era una excesivă.

Curtea a notat că reclamanta nu a prezentat nicio dovadă care să confirme contravaloarea camionului aflat în litigiu sau cu privire la suma achitată cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin urmare, Curtea a respins această cerinţă, ținând cont în același timp de faptul că, în temeiul articolului 449 litera h) din Codul de procedură civilă, reclamanta va putea solicita redeschiderea procedurii la nivel național pentru a obține o hotărâre a instanțelor naționale cu privire la argumentul său referitor la cererea de apel depusă peste termen de către G. Cu toate acestea, Curtea i-a acordat reclamantei 3600 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

Totodată, Curtea a considerat că este rezonabil să-i acorde reclamantei 1500 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli suportate în fața Curții.

Concluzie: (unanimitate) încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantei suma de 3600 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Robuleț v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă