Negru v. Republica Moldova – nr. 7336/11

Hotărârea din 27.06.2023 [Secţia a II-a]

Articolul 8

Dreptul la respectarea vieții private și de familie

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Lipsa garanţiilor împotriva ingerinţei arbitrare în dreptul la respectarea vieţii private, atunci când se dispune anunţarea persoanei în căutare – încălcare

La data de 15 decembrie 2010, reclamanta, doamna Aliona Negru a invocat în fața Curții că includerea sa în lista persoanelor anunțate în căutare și afișarea publică a informațiilor ce o vizează, împreună cu fotografia ei, pe panoul public al Inspectoratului de poliție, în lipsa unor garanții împotriva abuzurilor, este contrară articolului 8 din Convenţie. De asemenea, reclamanta s-a plâns de lipsa unui remediu efectiv de a contesta ingerinţa în dreptul său la respectarea vieţii private.

În fapt:

Reclamanta și tatăl ei, I.N., au avut o dispută în privința unei case. În timp ce procedurile civile erau în derulare, I.N. a formulat mai multe plângeri penale împotriva reclamantei.

În decembrie 2007, în baza plângerii lui I.N., în privința reclamantei a fost pornită urmărirea penală sub acuzația de fals în documente oficiale (art. 361 Cod Penal). În cadrul acestei cauze penale, la 19 iulie 2008 reclamanta a fost reținută, dar eliberată câteva ore mai târziu. Potrivit reclamantei, pe 11 iunie 2010, cauza penală a fost încetată dat fiind lipsa faptului infracţiunii.

În 2008, la scurt timp după eliberarea din arest, reclamanta a părăsit teritoriul Republicii Moldova şi a plecat în Italia.

La 18 septembrie 2008, în baza plângerii lui I.N., a fost pornită urmărirea penală pe faptul comiterii infracțiunii de amenințare cu omor (art. 155 din Codul penal). În perioada 6 martie – 26 august 2009, cauza penală a fost suspendată din cauza neidentificării făptuitorului.

La 24 mai 2010, procurorul raionului Râșcani a înaintat acuzarea reclamantei, în lipsa acesteia. Ordonanţa de punere sub învinuire reitera faptele descrise în ordonanța de pornire a urmăririi penale din 18 septembrie 2008. Reclamantei nu i-a fost adusă la cunoștința ordonanţa de punere sub învinuire.

Pe 25 mai 2010, Procuratura sectorului Râșcani a anunțat reclamanta în căutare.

Potrivit reclamantei, la 7 septembrie 2010, avocatul acesteia a observat, întâmplător, că reclamanta era indicată pe panoul public al Inspectoratului de poliție Râșcani, ca fiind anunțată în căutare.

Cererea avocatului reclamantei cu privire la accesul la materialele cauzei penale și încetarea cauzei penale în privința reclamantei au fost respinse de către poliție. La 19 octombrie 2010, avocatul reclamantei a înaintat o plângere judecătorului de instrucție în baza articolului 313 din Codul de procedură penală, solicitând o copie de pe materialele cauzei penale, încetarea cauzei penale și anularea ordonanței privind anunțarea reclamantei în căutare.

Pe 3 decembrie 2010, judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Râșcani a respins plângerea avocatului reclamantei pe motiv că ordonanțele procurorului cu privire la pornirea urmăririi penale și punerea sub învinuire a reclamantei nu puteau fi supuse controlului judiciar. De asemenea, instanța a notat că încetarea urmăririi penale ținea de competența procurorului și nu a judecătorului de instrucție, iar furnizarea copiilor din dosarul penal ar fi încălcat confidențialitatea urmăririi penale.

În drept:

În speță, fotografia reclamantei a fost afișată pe panoul public la cel puțin un inspectorat de poliție, în scopul informării publicului în vederea identificării reclamantei, care era anunțată în căutare în cadrul unui proces penal.

Mai mult, Curtea a reținut că, conform legislației moldovenești, ordonanța de includere a unei persoane pe lista persoanelor anunțate în căutare implică prelucrarea datelor cu caracter personal în sistemul informaţional integrat automatizat de evidenţă a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, precum şi are un impact asupra cazierului judiciar al persoanei şi autorizează polițiștii de frontieră să aresteze persoana în cauză.

Curtea a constatat că atât includerea reclamantei în lista persoanelor anunțate în căutare, cât și dezvăluirea acestei informații, prin afișarea fotografiei acesteia pe panoul public al Inspectoratului de poliție, au constituit o ingerinţă în dreptul acesteia la respectarea vieții private.

Curtea a reiterat că orice ingerință poate fi justificată în baza articolului 8 § 2 numai dacă este în conformitate cu legea, urmărește unul sau mai multe dintre scopurile legitime la care se referă paragraful 2 al articolului 8 și este necesară într-o societate democratică pentru a atinge un astfel de scop (a se vedea Kennedy v. Regatul Unit, nr. 26839/05, § 130, 18 mai 2010, Gaughran v. Regatul Unit, nr. 45245/15, § 71, 15 februarie 2020).

În speță, nu se contestă faptul că ordonanța de anunțare a reclamantei în căutare, în principiu, a avut temei legal, şi anume art. 288 din Codul de procedură penală. În ceea ce privește mijloacele de protecție legală împotriva ingerințelor arbitrare, Curtea a reținut că textul legii prevede două temeiuri în baza cărora procurorul era autorizat să ia o astfel de decizie: în cazul în care nu se cunoaște locul unde se află persoana pusă sub învinuire, sau în cazul în care persoana, după înaintarea învinuirii, se eschivează de organul de urmărire penală.

Potrivit faptelor cauzei reiese că, reclamanta a fost anunțată în căutare la data de 25 mai 2010, la o zi după ce i-a fost înaintată învinuirea, în absența sa. Deși reclamanta nu a contestat faptul că în 2008 a plecat din Republica Moldova în Italia, Guvernul nu a prezentat probe că autoritățile moldovenești efectiv ar fi încercat să o citeze și să o găsească în perioada 2008 - 2010, înainte de luarea deciziei. Raportul de poliție din 2008 la care s-a referit Guvernul fusese întocmit cu doi ani mai devreme și în cadrul unui alt proces decât cel în care reclamanta a fost anunţată în căutare. Mai mult ca atât, după ce respectivul raport a fost prezentat de către poliție, ancheta a fost suspendată dat fiind neidentificarea făptuitorului.

Guvernul nu a informat Curtea despre faptul dacă organul de urmărire penală a întreprins măsuri în vederea identificării dacă reclamanta a traversat frontiera în perioada respectivă sau dacă a citat-o prin intermediul avocatului său. De fapt, materialele cauzei nu conțin nicio dovadă care să sugereze că autoritățile au întreprins măsuri rezonabile de a informa reclamanta despre procesul penal și despre necesitatea de a se prezenta în fața acestora în cadrul procedurii respective (a se vedea, de asemenea, arestul preventiv în cadrul procedurii de extrădare, Vasiliciuc v Republica Moldova, nr.15944/11, §§ 39-40, 2 mai 2017).

Prin urmare, deşi procurorul era autorizat să dispună anunţarea în căutare a reclamantei, Curtea nu este convinsă că procedurile aplicate pentru a lua această decizie au fost „în conformitate cu legea”.

În ceea ce priveşte controlul ulterior al măsurii şi punerea în aplicare a acesteia, Curtea a constatat că reclamanta nu a putut obține informații despre decizie și, ulterior, să dispună de dreptul de verificare a legalităţii acesteia, întrucât procurorul a refuzat să ofere informații avocatului reclamantei, iar judecătorul de instrucție a refuzat să se pronunțe asupra legalității măsurii luate, susținând că reclamanta nu a dovedit încălcarea drepturilor sale în baza articolului 8 din Convenție.

În concluzie, având în vedere lipsa de claritate a procedurilor de implementare a normelor existente și vicii în aplicarea acestora la anunțarea reclamantei în căutare, procurorul a dispus de o putere discreționară practic echivalentă cu o putere nelimitată, nefiind însoțită de o măsură de protecție împotriva ingerințelor arbitrare, așa cum cere supremaţia legii. În consecință, decizia procurorului nu a fost „în conformitate cu legea” în sensul articolului 8 § 2 din Convenție.

Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea articolului 8 din Convenție.

Concluzie (unanimitate):  încălcarea articolului 8 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantei suma de 4500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1925 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Negru v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova”.

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă