Filat v. Republica Moldova – nr. 72114/17

Hotărârea din 31.01.2023 [Secţia a II-a]

Articolul 6-1

Proces echitabil

Lipsa publicității procesului penal în privința reclamantului – încălcare

Pe 9 august 2017, reclamantul, domnul Vladimir Filat, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, dată fiind lipsa publicității procesului penal în privința sa precum și lipsa citării martorilor apărării de către instanța de judecată.

În fapt:

În perioada 2009-2013, reclamantul a fost Prim-ministru al Republicii Moldova, iar din 2014 a exercitat mandatul de deputat.

Pe 15 octombrie 2015, ca urmare a ridicării imunității parlamentare, reclamantul a fost reținut fiind suspectat de săvârșirea infracțiunii de corupere pasivă și trafic de influență.

La faza examinării cauzei, atât prima instanță cât și instanța de apel, în pofida dezacordului reclamantului, au admis cererea procurorului de a desfășura ședințele de judecată cu ușile închise, decizia fiind motivată prin evitarea prejudicierii urmăririi penale într-o altă cauză a reclamantului. Judecătorii au menționat că anumiți martori din prezenta cauză urmau să fie audiați și în cadrul procesului disjuns și că materialele din prezenta cauză și ale cauzei disjunse conțineau sau ar putea conține informații și probe care trebuiau protejate în interesul justiție.

Totodată, instanța de fond a dispus audierea a paisprezece martori ai apărării, dintr-o listă de treizeci de nume prezentată de către reclamant. În final, doar șapte martori ai apărării s-au prezentat în fața primei instanțe și a instanței de apel. Totodată, au fost audiați douăzeci și opt de martori din partea acuzării.

Procesul s-a încheiat cu decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017, prin care s-au declarat inadmisibile recursurile depuse de părți și s-a menținut sentința de condamnare a reclamantului la nouă ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupere pasivă și trafic de influență.

În drept:

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, referitor la lipsa publicităţii dezbaterilor:

Curtea a examinat această plângere în lumina principiilor generale referitoare la publicitatea procedurilor, enunțate în jurisprudența sa (Martinie v. Franța [MC], nr. 58675/00, § § 39-40, CEDO 2006‑VI, Yam v. Regatul Unit, nr. 31295/11, §§ 52-54, 16 ianuarie 2020, și Kartoyev și alții v. Rusia, nr. 9418/13 și alții 2, § § 56-57, 19 octombrie 2021). Accesul în sala de judecată poate fi interzis publicului pe parcursul întregului proces judiciar sau parțial, în măsura în care instanța consideră strict necesar, în special atunci când, în circumstanțe speciale, publicitatea ar putea dăuna intereselor justiției; necesitatea excluderii publicului din proces trebuie apreciată prin stabilirea unui echilibru just între principiului publicității procedurii și imperativele apărării intereselor justiției.

În speță, Curtea a luat în considerare faptul că ancheta penală disjunsă, în baza căreia şedinţele s-au desfășurat cu ușile închise în prezenta cauză, viza frauda care a afectat întregul sistem bancar moldovenesc. De asemenea, Curtea nu a putut exclude faptul că publicitatea anumitor declarații, probe sau informații ar fi putut periclita buna desfășurare a urmăririi penale și că putea exista un interes legitim în păstrarea confidențialității acestora pe parcursul procesului desfăşurat în prezenta cauză. Cu toate acestea, Curtea a reiterat că judecătorii la nivel național ar fi trebuit să limiteze excluderea publicului de la proces în măsura în care era strict necesar pentru atingerea obiectivului urmărit, adică interesele justiției. Curtea a subliniat că atât prima instanță, cât și instanța de apel au desfășurat şedinţele cu ușile închise pe tot parcursul procesului penal în privința reclamantului. Acestea au motivat însă decizia luată, într-un mod destul de general, fără a oferi măcar câteva indicii cu privire la declarațiile și alte informații a căror confidențialitate trebuia păstrată și fără a demonstra că aceste elemente erau relevante și esențiale atât pentru prezenta cauză cât și pentru ancheta penală în cauza disjunsă. De asemenea, Curtea a reținut că judecătorii naționali au invocat necesitatea păstrării confidențialității probelor viitoare. În această privință, Curtea a reiterat că posibilitatea teoretică că informațiile confidențiale ar putea fi examinate la un moment dat în cadrul procesului, nu putea justifica excluderea publicului pe întreaga durată a procesului (Kartoyev și alții, § 59). Curtea a observat că instanţele naționale nu au luat în vedere măsuri pentru limitarea efectelor lipsei de publicitate, de exemplu prin limitarea accesului doar în timpul audierii declarațiilor și informațiilor și/sau prin desfășurarea doar a anumitor şedinţe cu ușile închise (ibidem).

Astfel, în situația în care Curtea ar fi presupus că celelalte drepturi ale apărării ar fi fost respectate (Kilin v. Rusia, nr. 10271/12, §§ 111-12, 11 mai 2021), aceasta a considerat că nu a fost demonstrat faptul că excluderea publicului de la procesul penal în privința reclamantului, desfăşurată în fața primei instanțe și a instanței de apel era strict necesară în circumstanțele prezentei cauzei. Mai mult, Curtea a reținut că Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat numai asupra admisibilității recursurilor declarate de părți, fără a desfăşura o şedinţă, și că această instanță nu a remediat în niciun fel lipsa de publicitate a procesului petrecut în fața instanțelor inferioare (Izmestiev v. Rusia, nr.74141/10, § 94, 27 august 2019, și Kartoyev și alții, § 62).

Prin urmare, Curtea a stabilit că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, referitoare la presupusa lipsă de citare a martorilor apărării:

Având în vedere circumstanțele cauzei, argumentele părților și concluzia la care a ajuns Curtea în baza articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lipsa de publicitate a procesului, aceasta a considerat că a examinat principalele aspecte juridice invocate în cerere. Astfel, aceasta a concluzionat că nu este necesar să examineze admisibilitatea și fondul plângerii bazate pe articolul 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție, referitoare la presupusa imposibilitate de audiere în şedinţă a martorilor apărării (Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu v. România [MC], nr.47848/08, § 156, CEDO 2014, și K.I. v. Franța, nr.5560/ 19, § 149, 15 aprilie, 2021).

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, din motivul lipsei publicității în cadrul procesului penal în privința reclamantului.

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 7500 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Filat v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă