Prin decizia Centrului Naţional Pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal din 09.10.2013 s-a dispus suspendarea operaţiunilor de prelucrare a datatelor cu caracter personal prin metoda publicării hotărârilor judecătoreşti personalizate pe pagina oficială în internet www.csj.md de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova, în calitatea sa de operator neînregistrat de date cu caracter personal.

Curtea Supremă de Justiţie a solicitat anularea deciziei Centrului Naţional Pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, din următoarele motive.

În primul rând, decizia menţionată porneşte de la premiza falsă despre “inexistenţa prevederilor legale ce ar justifica publicarea hotărârilor judecătoreşti personalizate pe site-ul www.csj.md”.

Conform art. 117 al Constituţiei Republicii Moldova, întitulat “CARACTERUL PUBLIC AL DEZBATERILOR JUDICIARE”, în toate instanţele judecătorești ședinţele de judecată sunt publice, iar judecarea proceselor în ședinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de procedură.

Acest principiu este consacrat în art. 23 al Codului de procedură Civilă şi în art. 18 al Codului de procedură penală.

Conform principiului menţionat, orice şedinţă de judecată în Republica Moldova, cu excepţia şedinţelor declarate închise, se desfăşoară în prezenţa publicului şi orice persoană străină procesului poate asista la ea, lua notiţe şi obţine o copie a hotărârii adoptate. Orice încercare de ascundere, fie ea si parţială, a şedinţelor de judecată publice şi/sau a hotărârilor adoptate în cadrul lor ar contraveni principiului publicităţii dezbaterilor judecătoreşti.

Mai mult decât atât, obligativitatea publicităţii şi transparenţei actului de justiţie decurge şi din obligaţiile internaţionale asumate de Republica Moldova in cadrul Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Astfel, Articolul 6 al CEDO prevede: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale […] în mod public […]. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public [..]…"

În conformitate cu art. (1) din Codul de procedură civilă, procedura de judecare a cauzelor civile în instanţele judecătoreşti de drept comun şi în cele specializate este stabilită de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul cod şi de alte legi organice. Normele de drept procedural civil din alte legi trebuie să corespundă dispoziţiilor fundamentale ale Constituţiei Republicii Moldova şi prezentului cod.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1¹) CPC, încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie la data emiterii şi se transmite tuturor participanţilor la proces şi reprezentanţilor acestora.

Art. 445 alin. (3) din CPC, stabileşte că, în urma examinării recursului, instanţa de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie.

În conformitate cu art. 23 alin. (3) din CPC, instanţa de judecată poate dispune judecarea pricinii în şedinţă secretă pentru a preveni divulgarea unor informaţii care se referă la aspectele intime ale vieţii, care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională ori la alte circumstanţe care ar putea prejudicia interesele participanţilor la proces, ordinea publică sau moralitatea.

În conformitate cu art. 18 alin. (2) din CPP, accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei sau publicului, prin încheiere motivată, pe parcursul întregului proces sau al unei părţi din proces, în interesul respectării moralităţii, ordinii publice sau securităţii naţionale, când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor în proces o cer, sau în măsura considerată strict necesară de către instanţă când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar putea să prejudicieze interesele justiţiei.

Conform art. 10 alin. (4) şi (5) din Legea privind organizarea judecătorească, hotărârile judecătoriilor, ale curţilor de apel şi ale Curţii Supreme de Justiţie se publică pe pagina web din internet, iar modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti este stabilit prin Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti, aprobat de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Din textele legale menţionate supra rezultă următoarele aspecte de principiu cu privire la publicarea deciziilor judecătoreşti pe paginile web ale instanţelor:

- publicarea deciziilor derivă din principiul caracterului public al dezbaterilor judiciare, consfinţit în Constituţie şi CEDO;

- publicarea deciziilor depinde de desfăşurarea procesului de judecată în şedinţă închisă sau deschisă publicului;

- publicarea deciziilor este parte componentă a procedurii judiciare, or, legea condiţionează intrarea în vigoare a unor decizii anume de publicarea lor pe pagina web a instanţei;

- publicarea deciziilor, fiind prevăzută de lege, de regulă, urmează a fi efectuată fără schimbarea textului acestora, chiar şi în privinţa datelor personale a participanţilor în proces;

- publicarea deciziilor nu poate fi reglementată de alt cadru normativ decât Constituţia, CEDO, Codul de procedură civilă, alte legi organice cu caracter procesual;

- legislaţia procesuală asigură protecţia datelor cu caracter personal la publicarea deciziilor. Astfel, părţilor în proces li se acordă dreptul de a se opune publicării deciziilor judecătoreşti prin solicitarea examinării cauzelor în şedinţă închisă, invocând prevenirea divulgării unor informaţii care se referă la aspectele intime ale vieţii, care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, protecţia vieţii private ori alte circumstanţe ce ar putea prejudicia interesele participanţilor la proces. Or, din start, participanţii la proces cunosc că toate deciziile urmează a fi publicate, iar publicarea prin înlocuirea datelor personale este posibilă doar în cazul deciziilor pronunţate în şedinţe închise;

- ţine de discreţia instanţei de judecata de a stabili dacă un anume caz poate aduce o atingere serioasă vieţii private a părţilor şi, pe cale de consecinţă, dacă procesul trebuie să fie unul închis. În restul cazurilor, precum am menţionat mai sus, se aplică principiul publicităţii.

Nu este un secret pentru nimeni că şi Curtea Europeana a Drepturilor Omului publică numele integral al reclamanţilor în hotărârile sale, chiar şi în cazurile de natură penală. În baza de HUDOC a Curţii Europene sunt reflectate cazuri precum, Dan v. Moldova, Becciev v. Moldova, Boicenco v. Moldova, Popovici v. Moldova, Sarban v. Moldova şi multe altele. În toate aceste hotărâri sunt date numele complete ale reclamanţilor şi alte informaţii precum data naşterii şi locul de trai. Într-un număr foarte limitat de cazuri, Curtea Europeană ascunde identitatea reclamanţilor. Un astfel de caz contra Moldovei a fost, de exemplu, cazul I.G. v. Moldova care se referea la violul reclamantei.

Curtea Europeana nu este unica instituţie care publică integral hotărârile sale. De fapt, principiul publicităţii şi transparenţei justiţiei este respectat în toate ţările democratice. Bunăoară, pe site-ul Curţii Supreme din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, una din ţările cu tradiţie democratică din cele mai vechi de pe continentul european, ( http://www.supremecourt.gov.uk/current-cases/) numele părţilor nu sunt secretizate.

Este adevărat ca mulţi justiţiabili, părţi în procese de judecată, ar prefera să nu-şi aibă numele publicate pe internet. Este la fel de adevărat că publicarea numelor constituie o ingerinţă în dreptul lor la viaţă privată. Însă, o astfel de ingerinţă este prevăzută de lege (CEDO, Constituţie, Cod Civil/Penal), urmăreşte un scop legitim (buna funcţionare a justiţiei), este necesară într-o societate democratică şi este proporţională cu scopul legitim urmărit. Prin alte cuvinte, interesul general de a avea o justiţie publică şi transparentă înclina balanţa în defavoarea intereselor individuale ale persoanelor ale căror nume apare publicate pe internet în hotărârile judecătoreşti. Prin urmare, nu este posibil de vorbit despre o încălcare a dreptului la viaţa privată atunci când numele cuiva apare pe internet într-o hotărâre de judecată.

Precum am menţionat mai sus, legislaţia naţională prevede garanţii pentru cazurile în care hotărârile de judecată se referă la chestiuni foarte delicate, chestiuni care odată făcute publice pot afecta într-un mod grav intimitatea şi dreptul la viaţa privată. Astfel de cazuri sunt cele referitoare la adopţii, infracţiuni de natură sexuală, chestiuni referitoare la tratamentul medical psihiatric şi altele.

Curtea Supremă de Justiţie menţionează că, în fiecare caz, la publicarea deciziilor judecătoreşti pe site-ul instanţei, judecătorii decid individual reieşind din prevederile art. 6 şi 8 al Convenţiei şi contrapunând interesul general pentru o justiţie transparentă într-un proces public şi dreptul persoanei la respectarea vieţii private şi de familie.

          În acelaşi timp, Curtea consideră că mediatizarea de către CPDCP a iniţiativelor sale, doar după contestarea lor în contenciosul administrativ, reprezintă o încercare regretabilă de intimidare a instanţelor judecătoreşti la luarea deciziilor asupra cazului.