Szabo v. Republica Moldova – nr. 17387/17

Hotărârea din 19.11.2024 [Secția a II-a]

Articolul 6 § 1

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri civile

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecția proprietății

Admiterea unui apel tardiv care a condus la anularea unei sentințe devenită definitivă în privința reclamantului – încălcare.

La 8 februarie 2017, reclamantul, dl Attila Szabo, cetățean maghiar, a invocat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului încălcarea drepturilor sale garantate de articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1, dat fiind că instanțele naționale au admis o cerere de apel depusă tardiv, după ce sentința în privința sa devenise definitivă, iar examinarea ulterioară a condus la majorarea pedepsei reclamantului și confiscarea bunurilor sale.

În fapt:

La 9 septembrie 2014, reclamantul a încercat să treacă frontiera Republicii Moldova, la volanul unui automobil. La punctul de trecere al frontierei acesta a prezentat pașaportul său eliberat de autoritățile din Republica Guineea-Bissau și un certificat de înmatriculare a mașinii eliberat de autoritățile din Republica Senegal, care îl indica drept proprietar. Colaboratorii Poliției de Frontieră au suspectat că pașaportul și certificatul de înmatriculare al mijlocului de transport erau falsificate, ceea ce a fost confirmat ulterior prin raportul de expertiză din 12 septembrie 2014.

Reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii de falsificare a documentelor oficiale (articolul 361 din Codul penal) și de tentativă de contrabandă cu autovehiculul (articolul 248 din Codul penal), iar mașina sa a fost confiscată.

La 3 aprilie 2015, Judecătoria Hîncești l-a recunoscut vinovat pe reclamant pentru comiterea infracțiunii de falsificare a documentelor oficiale, aplicându-i o amendă în mărime de 10000 (MDL) [echivalentul a 516 (EUR)] și l-a achitat de săvârșirea infracțiunii de contrabandă, dispunând restituirea automobilului reclamantului.

La 9 aprilie 2015, procurorul a depus o cerere de apel împotriva sentinței din 3 aprilie 2015.

La 15 aprilie 2015, Curtea de Apel Chișinău, printr-o scrisoare, a restituit cererea de apel procurorului, menționând că, în temeiul articolului 405 alineatul (4) din Codul de procedură penală, cererile de apel trebuiau să fie depuse la instanța de fond.

La 27 aprilie 2015, procurorul a depus cererea de apel la Judecătoria Hîncești.

La 11 aprilie 2016, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul procurorului, a casat parțial sentința din 3 aprilie 2015, a menținut condamnarea sa în privința falsificării documentelor oficiale și l-a recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii de introducerea ilegală, prin contrabandă, a mijlocului de transport. Instanța l-a condamnat pe reclamant la trei ani privațiune de libertate și a dispus confiscarea specială a automobilului care a fost dobândit prin infracțiune.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând că apelul procurorului a fost depus tardiv.

La 12 iulie 2016, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului pe motive de drept, concluzionând că apelul a fost depus de procuror la 9 aprilie 2015, în termen legal.

În drept:

Cu privire la pretinsa încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție:

Reclamantul a susținut că procedura a încălcat principiul securității raporturilor juridice, astfel cum prevede articolul 6 § 1 din Convenție, deoarece instanțele naționale au admis o cerere de apel depusă tardiv, după ce sentința în privința sa devenise definitivă. Acesta a susținut că dispozițiile relevante din Codul de procedură penală impuneau procurorului să depună apelul exclusiv la instanța de fond. O cerere de apel a fost depusă la Judecătoria Hîncești abia la 27 aprilie 2015, adică peste cincisprezece zile după pronunțarea sentinței în primă instanță la 3 aprilie 2015.

Guvernul nu a fost de acord, susținând că apelul a fost depus la 9 aprilie 2015 direct la Curtea de Apel Chișinău și că instanțele naționale l-au admis în mod corect. Guvernul a susținut că procurorul și-a corectat eroarea expediind ulterior același apel, ca și cel depus inițial în termenul legal la Curtea de Apel Chișinău.

Aspectele generale cu privire la principiul securității raporturilor juridice în cadrul procedurilor penale au fost rezumate în cauzele Salov v. Ucraina, (nr. 65518/01, §§ 93 și 95, CEDO 2005-VIII (extrase)) și Ghirea v. Moldova (nr. 15778/05, §§ 30-31, 26 iunie 2012). Dreptul la un proces echitabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție presupune respectarea principiului statului de drept. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este securitatea raporturilor juridice, care impune ca, atunci când hotărârea instanțelor a devenit definitivă, hotărârea acestora să nu poată fi repusă în discuție (a se vedea, de asemenea, Brumărescu v. România [MC], nr. 28342/95, § 61, CEDO 1999-VII). Referitor la respectarea termenelor procedurale, Curtea a reiterat că interpretarea legislației naționale revine în primul rând autorităților naționale, în special instanțelor judecătorești, și că, în absența arbitrariului, aceasta nu va substitui propria sa interpretare cu a acestora. Aceasta se aplică în special la interpretarea de către instanțele naționale a normelor de natură procedurală, cum ar fi termenele de depunere a documentelor sau de introducere a căilor de atac. Rolul Curții se limitează la verificarea dacă efectele unei astfel de interpretări sunt compatibile cu Convenția în general și cu principiul securității raporturilor juridice în special.

Curtea a constatat de la început că dreptul procedural în vigoare la momentul respectiv prevedea că termenul de depunere a apelului era de cincisprezece zile de la pronunțarea sentinței integrale, iar cererea de apel trebuia depusă la instanța de fond. Legea nu prevedea posibilitatea corectării unor potențiale erori.

Curtea a mai observat că, la 15 aprilie 2015, Curtea de Apel Chișinău a restituit cererea de apel procurorului fără a o examina, printr-o simplă scrisoare în care au fost invocate dispozițiile articolului 405 alineatul (4) din Codul de procedură penală. Scrisoarea nu pare să fi fost un act procedural în baza Codului de procedură penală, prin care procurorul să fie îndrumat să corecteze eroarea.

Guvernul nu a informat Curtea cu privire la vreo dispoziție din legislația națională care ar suspenda termenul de depunere a apelului în cazul în care acesta a fost depus la instanța greșită sau care ar prevedea vreun termen pentru corectarea unei astfel de erori. În același timp, dreptul procedural prevede o procedură de repunere în termen a apelului, însă această posibilitate legală nu a fost utilizată de procuror în prezenta cauză. În consecință, Guvernul nu a prezentat Curții nicio dispoziție sau jurisprudență relevantă din care să rezulte că apelul procurorului depus la 9 aprilie 2015 la Curtea de Apel Chișinău ar fi suspendat termenul de cincisprezece zile. Din acest motiv, apelul depus la instanța corectă, la 27 aprilie 2015, a fost depus în afara termenului legal și nu a fost solicitată sau luată în considerare nicio procedură de repunere în termen. O opinie contrară ar acorda procurorului o libertate nelimitată de a introduce o cale de atac fără nicio constrângere de securitate a raporturilor juridice. Astfel, Curtea nu a putut decât să concluzioneze că instanțele naționale au admis un apel tardiv.

Instanțele au examinat apelul procurorului și au adoptat o nouă sentință, prin care au majorat pedeapsa reclamantului, modificând astfel o situație juridică devenită definitivă. Examinarea apelului, care a condus la anularea unei sentințe definitive, a adus atingere principiului securității raporturilor juridice (Ghirea, citată anterior, § 35).

Prin urmare, Curtea a constat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

Reclamantul a susținut că dreptul său de proprietate, astfel cum este garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a fost încălcat prin dispunerea confiscării speciale a automobilului de către Curtea de Apel Chișinău, în cadrul unei proceduri cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice.

Guvernul a susținut că, în speță, dreptul de proprietate, astfel cum este garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, nu a fost încălcat, având în vedere că apelul nu fusese tardiv.

Curtea a reiterat că orice ingerință în exercitarea dreptului de proprietate trebuie să îndeplinească și cerința proporționalității. Astfel, după cum a constatat Curtea în repetate rânduri, trebuie să se realizeze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și cerințele protecției drepturilor fundamentale ale individului. Echilibrul necesar nu va fi atins atunci când persoana în cauză suportă o sarcină individuală și excesivă (Brumărescu, citată anterior, § 78 cu trimiteri suplimentare).

Curtea a notat deja că instanțele naționale au admis un apel tardiv contrar principiului securității raporturilor juridice prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenție. În consecință, Curtea a constată că confiscarea specială a automobilului reclamantului, în rezultatul admiterii unui apel tardiv depus împotriva unei sentințe prin care fusese dispusă restituirea automobilului reclamantului, a reprezentat o ingerință în dreptul acestuia de a se bucura de posesia liniștită a bunurilor sale. Presupunând că o astfel de ingerință ar fi putut fi legală și putea fi considerată ca servind interesului public, Curtea a constatat că aceasta nu a fost justificată, deoarece nu a fost menținut un echilibru just, iar reclamantul a fost obligat să suporte o sarcină individuală și excesivă (Agurdino S.R.L. v. Moldova, nr. 7359/06, §§ 39-41, 27 septembrie 2011, cu referințe suplimentare).

Astfel, Curtea a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Concluzie: (unanimitate) încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Szabo v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă