Nițu v. Republica Moldova – nr. 11272/16

Hotărârea din 11.06.2024 [Secţia a II-a]

Articolul 3

Interzicerea torturii

Tratament degradant

Tratament inuman

Eșecul autorităților de a acorda asistență medicală corespunzătoare în timpul detenției – încălcare

Pe 21 februarie 2016, reclamantul, domnul Vasilii Nițu, a invocat în faţa Curţii încălcarea art. 3 din Convenţie, dată fiind acordarea asistenței medicale necorespunzătoare în perioada aflării sale în detenție.

În fapt:

Cererea se referă în primul rând la pretinsa asistență medicală insuficientă în vederea tratării problemelor de sănătate mintală ale reclamantului, ceea ce a condus la vătămarea sa și la aplicarea frecventă a forței fizice împotriva sa.

Reclamantul și-a ispășit pedeapsa în diferite penitenciare din Republica Moldova. În septembrie 2012, când a fost încarcerat în penitenciarul nr. 13 din Chișinău, acesta a fost diagnosticat cu o stare psiho-emoțională instabilă și tulburare organică de personalitate, de tip impulsiv, inhibat emoțional, cu toleranță scăzută la frustrare, precum și cu comportament manipulator. Din septembrie 2012 el a fost inclus în categoria deținuților cu probabilitate mare de a-și cauza vătămări, iar din mai 2013 în categoria deținuților cu tulburări de personalitate. În perioada 2012-2016, reclamantul a fost consultat de psihiatrul penitenciarului, de patru ori în 2013 (plus o dată a refuzat să fie consultat), de trei ori (toate refuzate) în 2014 și de patru ori în 2016. Multe dintre aceste consultații au avut loc din motiv că reclamantul declara greva foamei sau se automutila. Reclamantului i-au fost prescrise medicamente împotriva anxietății, antiepileptice, împotriva tulburărilor cognitive, destinate îmbunătățirii proceselor mintale, relaxante musculare și vitamine.

În special după consultarea reclamantului pe 8 octombrie 2013, psihiatrul penitenciarului i-a prescris medicamente și consiliere psihologică. Aceeași indicație, de consiliere psihologică, a fost făcută de un medic terapeut al penitenciarului pe 10 octombrie și 13 decembrie 2013, precum și pe 10 aprilie 2014. Potrivit unui raport medical, reclamantul a fost asistat de un psiholog prin intermediul unor consultații individuale în cadrul a 8 ședințe: de trei ori în 2014, de două ori în 2015 și de trei ori în 2016. Dintre acestea, trei ședințe au avut loc ca urmare a declarării grevei foamei și la actele de automutilare ale acestuia, în timp ce alte două ședințe au avut loc la inițiativa reclamantului.

Reclamantul era adesea agresiv față de alți deținuți și față de angajații penitenciarului, insultându-i și amenințându-i cu aplicarea violenței și cu moartea. Din acest motiv, a existat uneori violență verbală și fizică între el și alți deținuți sau angajați ai penitenciarului. În astfel de cazuri, angajații penitenciarului au fost nevoiți să intervină pentru a-l calma, uneori folosind forța fizică și încătușarea, așa cum au făcut, de exemplu, pe 3 iunie, 17 iulie și 26 august 2014 (fapt confirmat de rapoartele medicale).

În perioada 2012 - 2014, reclamantul a comis 13 acte de automutilare și a fost sancționat de 15 ori pentru comportament agresiv față de alți deținuți și față de angajații penitenciarului. Reclamantul era supravegheat de un psiholog, deoarece era considerat de autorități un inadaptat și un deținut periculos, autodistructiv și imprevizibil, predispus la automutilare și sinucidere. La 19 decembrie 2014, psihologul penitenciarului a recomandat ca reclamantul să fie consultat de un psihiatru și să își dezvolte inteligența emoțională (în special arătându-i cum ar putea suferi alții din cauza acțiunilor sale) și ca angajații penitenciarului să discute cu el cu calmitate.

Ca urmare a acțiunilor sale, reclamantul a fost pedepsit în mod regulat. În perioada noiembrie 2012 - noiembrie 2014 i-au fost aplicate 41 de sancțiuni disciplinare.

Potrivit reclamantului, în seara zilei de 26 august 2014 a fost trezit, mâinile i-au fost răsucite la spate, a fost încătușat și maltratat. Ulterior, acesta a fost plasat în izolatorul disciplinar. Printr-un raport de expertiză medico-legală din 28 august 2014 au fost constatate mai multe echimoze minore pe fața sa, pe partea din spate a toracelui și pe primul deget de la piciorul stâng. Potrivit Guvernului, reclamantul a fost agresiv față de angajații penitenciarului și a fost necesară aplicarea forței fizice pentru a-l încătușa. Acesta a fost plasat într-o celulă izolată, dar a continuat să strige și să lovească ușa celulei cu picioarele, după cum au susținut mai mulți deținuți în timpul urmăririi penale. Un alt raport întocmit la data evenimentelor a constatat că reclamantul se afla într-o stare moderată de intoxicație alcoolică.

Pe 1 septembrie 2014, prin linia fierbinte creată pentru a raporta relele tratamente în penitenciare a fost transmisă plângerea reclamantului către Procuratură. Astfel, fiind verificate plângerile reclamantului, pe 15 septembrie 2014, i-a fost refuzată inițierea urmăririi penale. Această ordonanță a fost anulată de procurorul ierarhic superior și pe 24 octombrie 2014 a fost inițiată urmărirea penală. Pe 15 decembrie 2014, reclamantul a fost recunoscut în calitate de victimă. În aceeași zi a fost întocmit un alt raport de expertiză medico-legală, care s-a bazat pe rezultatele primului raport prin care s-a constatat că echimozele puteau fi cauzate atât în modul descris de către reclamant, cât și puteau fi autoprovocate. În afară de reclamant și de angajații pe care îi acuzase, au fost audiați mai mulți martori, inclusiv alți deținuți, care au confirmat că reclamantul a fost agresiv și a încercat să-i lovească pe ei și pe angajații penitenciarului. Pe 26 decembrie 2014 a fost încetată urmărirea penală din lipsă de probe că reclamantul ar fi fost maltratat. Reclamantul a contestat această ordonanță, dar printr-o decizie definitivă a Curții de Apel Chișinău din 21 august 2015 recursul său a fost respins.

Reclamantul s-a plâns că avea anumite probleme psihice care, întrucât nu i-a fost acordată asistență medicală corespunzătoare, l-au făcut agresiv și, în același timp, vulnerabil la actele de violență. Mai mult ca atât, pe 26 august 2014, el a fost maltratat de către angajații penitenciarului nefiind însă efectuată o anchetă efectivă în acest sens.

În drept:

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 3 din Convenție:

Reclamantul s-a plâns de eșecul autorităților de a-i oferi în penitenciar asistență medicală corespunzătoare problemelor sale de sănătate mintală.

Principiile generale privind tratamentul medical în penitenciar, în special al persoanelor bolnave mintal, au fost rezumate în cauza Raffray Taddei v. Franța (nr. 36435/07, §§ 50 și 51, 21 decembrie 2010) și Murray v. Țările de Jos ([MC], nr. 10511/10, §§ 105 și 106, 26 aprilie 2016). Articolul 3 din Convenție impune statelor să se asigure că sănătatea și bunăstarea deținuților sunt asigurate în mod corespunzător, prin oferirea asistenței medicale necesare. Nu este suficient ca deținuții bolnavi mintal să fie consultați și să li se stabilească un diagnostic; dar este esențial să li se asigure, de asemenea, un tratament adecvat pentru problema cu care au fost diagnosticați și o supraveghere medicală corespunzătoare.

De asemenea, Curtea a reamintit că, în cazul deținuților bolnavi mintal, ea a statuat că pentru a evalua dacă anumite condiții de detenție sunt incompatibile cu standardele articolului 3, trebuie să se ia în considerare vulnerabilitatea acestor persoane și, în unele cazuri, incapacitatea lor de a se plânge în mod coerent sau de imposibilitatea de a se plânge de modul în care sunt afectați de un anumit tratament (Murray, citat mai sus, § 106). Mai mult, Curtea a susținut că suferința care reiese din afecțiunile fiziologice, fie ele fizice sau mintale, poate fi în sine acoperită de articolul 3, atunci când este sau riscă să fie exacerbată de condițiile de detenție pentru care autoritățile pot fi considerate responsabile (Rooman v, Belgia [MC], nr. 18052/11, § 144, 31 ianuarie 2019).

Guvernul a susținut că reclamantul a primit asistența medicală necesară, inclusiv tratament psihologic și psihiatric. Curtea a notat că tratamentul a constat în supraveghere și în ședințe individuale ocazionale ale reclamantului cu un psiholog, precum și în prescrierea de diverse medicamente. De obicei, aceasta se întâmpla ca răspuns la tentativele sale de automutilare sau atunci când declara greva foamei, sau din propria inițiativă a reclamantului, chiar dacă i-au fost prescrise patru ședințe de consiliere psihologică în perioada vizată. Nu există nicio probă la materialele cauzei care să confirme că a fost adoptată o abordare sistemică pentru a-i oferi reclamantului un tratament psihologic și psihiatric specializat, menit să reducă treptat agresivitatea sa și să îl protejeze de efectele negative ale propriilor sale acțiuni asupra sănătății sale mintale și fizice.

Evenimentele din 26 august 2014 au ilustrat clar rezultatele acestei abordări: presupunând că reclamantul a fost agresiv în acea zi, este evident că răspunsul angajaților penitenciarului a fost de a aplica forța fizică și de a-l izola, provocându-i răni minore în cadrul acestor acțiuni. Repetarea unor astfel de intervenții (de trei ori în perioada relevantă și de încă alte trei ori ulterior) și numeroasele sancțiuni disciplinare aplicate ca răspuns la tentativele sale regulate de automutilare și la alte acte agresive care reflectă tulburarea sa mintală pot fi cu greu considerate răspunsuri luate ca parte a unei strategii cuprinzătoare care să vizeze îmbunătățirea stării sale de sănătate mintală. În consecință, nu a fost demonstrat faptul că reclamantului în penitenciar i-a fost acordat un tratament corespunzător pentru problema cu care a fost diagnosticat și o supraveghere adecvată.

Având în vedere vulnerabilitatea reclamantului ca persoană cu probleme psihice grave, care nu putea să își controleze comportamentul agresiv, insuficiența unui tratament psihologic și psihiatric adecvat a avut ca rezultat o deteriorare suplimentară a sănătății sale mintale ca urmare a utilizării forței fizice de către angajații penitenciarului, care au trebuit să stopeze acțiunile sale. Privite din această perspectivă, incidente precum cel din 26 august 2014 relevă un tipar în care sănătatea și bunăstarea fizică a reclamantului nu au fost suficient protejate.

În consecință, Curtea a constatat că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantului 5000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Nițu v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă