Gîrbu și alții v. Republica Moldova – nr. 72146/14 și alte 5 cereri

Hotărârea din 5.10.2023 [Secţia a II-a]

 

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Procedura de executare

Articolul 6 § 1

Dreptul de acces la justiție

 

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

 

Neexecutarea într-un termen rezonabil a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților, prin care autoritățile publice au fost obligate să le ofere spațiu locativ – încălcare

În fapt:

Plângerile se referă la neexecutarea într-un termen rezonabil sau executarea tardivă a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților prin care autoritățile publice au fost obligate să le ofere spațiu locativ, precum și încălcarea dreptului la un remediu efectiv la nivel național. În faţa Curţii Europene, reclamanții au invocat încălcarea articolelor 6 și 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Cu privire la admisibilitate:

Guvernul a susținut în prezentele cereri că reclamanții și-au pierdut calitatea de victime, întrucât anterior au solicitat despăgubiri, acestea fiindu-le acordate în cadrul procedurilor în fața instanțelor naționale.

Guvernul a susținut că cererea nr. 44686/19 este una abuzivă, dat fiind faptul că reclamantul nu a informat Curtea despre despăgubirile acordate acestuia prin deciziile Curții Supreme de Justiție din 16 septembrie 2020 și 16 decembrie 2020, care fusese adoptate după comunicarea cererii acestuia către Guvern și admiterea cererii de revizuire depusă de către Agentul guvernamental.

În drept:

Curtea a reiterat că o cerere poate fi respinsă ca fiind abuzivă doar în circumstanțe specifice (Gross v. Elveția [MC], nr. 67810/10, § 28, CEDO 2014, și Șevcenco și Timoșin v. Republica Moldova (dec.) nr. 35215/06 și 43414/08, §§ 23-26, 21 aprilie 2020). În prezenta cauză, Curtea a notat că fusese informată de către reclamant despre rezultatul examinării cererii de revizuire și despre acordarea prejudiciului la nivel național, însă a afirmat că își menține statutul de victimă, având în vedere despăgubirea insuficientă acordată. Executarea hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri nu a făcut niciodată obiectul afirmațiilor reclamantului și, prin urmare, Curtea nu poate accepta argumentul Guvernului potrivit căruia această omisiune a reprezentat o cerere abuzivă.

Principiile generale aplicabile pierderii statutului de victimă în cazurile de neexecutare au fost rezumate în cauza Cristea v. Republica Moldova (nr. 35098/12, §§ 25 și 27-31, 12 februarie 2019).

În speţă, Curtea a notat că instanțele naționale au constatat, în fond, o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și le-au acordat despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral și material pentru perioadele de neexecutare invocate de reclamanți. În ceea ce privește cererea nr. 52032/16, Curtea a notat că suma acordată reclamantului cu titlu de prejudiciu moral a fost cu mult mai mică decât cele acordate de către Curte în cauze similare. Mai mult, cu privire la celelalte cereri, Curtea a constatat că deciziile pronunțate în favoarea reclamanților nu au fost încă executate, deși statul a fost obligat de mai multe ori la acordarea unor despăgubiri. Având în vedere această neexecutare continuă a hotărârilor de către autoritățile naționale, Curtea a considerat că recursul compensatoriu național nu a oferit reclamanților o despăgubire adecvată și că aceștia pot pretinde în continuare că sunt "victime" în sensul articolului 34 din Convenție (Cristea v. Republica Moldova, § 35, Balan v. Republica Moldova (dec.), nr. 44746/08, §§ 20-21, 24 ianuarie 2012).

Curte a reiterat faptul că executarea unei hotărâri sau a unui act emis de către instanțe trebuie să fie considerată ca parte integrantă a "procesului" în sensul articolului 6. De asemenea, aceasta a făcut trimitere la jurisprudența sa cu privire la neexecutarea sau executarea tardivă a hotărârilor judecătorești definitive (Hornsby v. Grecia, 19 martie 1997, § 40).

În hotărârea sa de referință, Cristea v. Republica Moldova, Curtea a constatat o încălcare în ceea ce privește aspecte similare cu cele din prezenta cauză.

Curtea a observat, de asemenea, că hotărârile judecătorești la care s-a făcut referire în prezentele cereri au obligat autorităților municipale să le acorde reclamanților spaţiu locativ în locațiune în baza statutului lor profesional. Prin urmare, Curtea a considerat că aceste hotărâri au dat naștere unui "bun" pentru reclamanți în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1.

După ce a examinat toate materialele care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea și fondul plângerilor în cauză. Având în vedere jurisprudența sa în materie, aceasta a considerat că, în speță, autoritățile nu au depus diligența necesară pentru a asigura executarea integrală și în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților.

Rezultă că aceste plângeri sunt admisibile și prezintă o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Referitor la plângerea reclamanților în temeiul art. 13 din Convenție, Curtea a considerat că s-a pronunțat asupra principalelor chestiuni de drept ridicate în această cauză și că nu trebuie să se pronunțe separat cu privire la acest aspect (Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu v. România [MC], nr. 47848/08, § 156).

Cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție

Având în vedere documentele prezentate și jurisprudența sa, Curtea a considerat că este rezonabil să acorde sumele prevăzute în tabelul anexat. Aceasta a ținut cont de sumele deja acordate de către instanțele naționale, precum și de dovezile prezentate de reclamanți cu privire la cheltuielile suportate pentru închirierea unei locuințe alternative în perioada de neexecutare a hotărârii, care nu au fost acoperite în cadrul procedurii la nivel național.

De asemenea, Curtea a notat că statul pârât are în continuare obligația de a executa hotărârile judecătorești care rămân a fi executorii în conformitate cu legislația națională.

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Curtea le-a acordat reclamanţilor sumele indicate în tabel.

 

Nr. şi data depunerii cererii	Reclamanţii	Rezultatele acțiunii în baza Legii nr. 87/2011	Sumele acordate de Curte în baza art. 41 din Convenție
72146/14 26/10/2014	Boris Gîrbu	1) Curtea Supremă de Justiție, 30/04/2014 - Respingerea acțiunii pentru perioada 2011-2013; 2) Curtea Supremă de Justiție, 20/09/2017 Despăgubiri acordate pentru perioada 2013-2016: prejudiciu moral: 760 EUR; prejudiciu material: 4250 EUR; 3) Curtea Supremă de Justiție, 03/06/2020 Despăgubiri acordate pentru perioada 2016-2019: prejudiciu moral: 1020 EUR; prejudiciu material: 5000 EUR.	3084 EUR cu titlu de prejudiciu material;  250 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli
40547/15 07/08/2015	Ion Țurcan	Curtea Supremă de Justiție, 04/06/2014 Despăgubiri acordate pentru perioada 2002-2012; prejudiciu moral: 2500 EUR; prejudiciu material: respins (lipsa dovezilor care să confirme închirierea unui apartament).	Nu au fost acordate prejudicii
51218/15 09/10/2015	Viorel Prisacari	Curtea Supremă de Justiție, 22/04/2015 Despăgubiri acordate pentru perioada 2009-2014: prejudiciu moral: 1060 EUR.	600 EUR cu titlu de prejudiciu moral; 500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.
52032/16 26/08/2016	Ana Pîntea	Curtea Supremă de Justiție, 11/05/2016 prejudiciu moral: 460 EUR.	1200 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
55072/16 07/09/2016	Maxim Caminschi	Curtea Supremă de Justiție, 06/04/2016 Despăgubiri acordate pentru perioada 2011-2015: prejudiciu moral: 450 EUR prejudiciu material: respinsă (lipsa unui contract de închiriere înregistrat în registrul public).	2500 EUR cu titlu de prejudiciu material;  1200 EUR cu titlu de prejudiciu moral; 90 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli
44686/19 12/08/2019	Gheorghe Alexei	1) Curtea Supremă de Justiție, 16/09/2020 și 16/12/2020 Despăgubiri acordate pentru perioada 2011-2017: prejudiciu moral: 1650 EUR; prejudiciu material: 12030 EUR; 2) Curtea Supremă de Justiție, 07/04/2021 Despăgubiri acordate pentru perioada 2017-2019: prejudiciu moral: 150 EUR; prejudiciu material: 4050 EUR.	3400 EUR cu titlu de prejudiciu material; 500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

 

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Gîrbu și alții v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova”.

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă