Boboc și alții v. Republica Moldova – nr. 44592/16

Hotărârea din 7.6.2022 [Secţia a II-a]

 

Articolul 2

Dreptul la viață

Articolul 2-1

Anchetă efectivă

Recurgerea la forță

 

Utilizarea forţei excesive care nu era absolut necesară, dar şi lipsa unei anchete efective în privința decesului unei persoane – încălcare

 

La date diferite, reclamanții, dna Ala Boboc, dl Victor Boboc și dna Natalia Romanciuc, au invocat în fața Curții încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenție, dat fiind decesul lui Valeriu Boboc în rezultatul maltratării lui de către poliţie în timpul protestelor în masă din aprilie 2009, dar şi că ancheta efectuată de către autoritățile naționale cu privire la decesul fiului lor și respectiv al soțului nu a fost una efectivă.

 

În fapt:

Pe 5 aprilie 2009, în Republica Moldova au avut loc alegerile generale. Rezultatele preliminare ale alegerilor au fost anunțate pe 6 aprilie 2009. Potrivit acestora, Partidul Comunist din Moldova aflat la guvernare a câştigat la limită alegerile.

Pe 6 aprilie 2009, la orele 18.00 câteva sute de oameni, majoritatea tineri, s-au adunat în faţa monumentului Ştefan cel Mare, aflat în centrul Chişinăului. Aceștia au început să protesteze împotriva pretinselor fraude electorale în faţa clădirilor Preşedinţiei şi a Parlamentului, întorcându-se ulterior în Piaţa Marii Adunări Naţionale. S-au anunţat demonstraţii mai mari a doua zi la ora 10.00.

Pe 7 aprilie 2009, protestul a fost reluat cu participarea a 5000 - 6000 de persoane. Deşi la început protestele au fost paşnice, pe parcurs, câteva sute de participanţi au devenit violenţi, protestatarii luând cu asalt clădirile Preşedinţiei şi a Parlamentului. În timpul nopţii au izbucnit câteva incendii în clădirea Parlamentului.

În dimineața zilei de 8 aprilie 2009, diverse unități ale poliției și ale forțelor speciale au început o operațiune de amploare, în scopul restabilirii ordinii publice. Cu toate acestea, după cum s-a stabilit de către Comisie, a fost utilizată forța excesivă, iar toți cei prezenți în piață au fost reținuți, indiferent dacă ei acționaseră în mod violent sau nu. Arestările au continuat timp de câteva zile. Mai mult timp după încetarea protestelor în seara de 7 aprilie 2009, mass-media a raportat cazuri și a arătat imagini video în care tinerii erau reținuți și/sau loviți în centrul orașului, la 8 aprilie și în zilele următoare, de către colaboratori de poliție îmbrăcați atât în uniforme, cât și în civil.

Decesul lui Valeriu Boboc și ancheta efectuată

Potrivit reclamanţilor în seara zilei de 7 aprilie 2009, dl Valeriu Boboc se afla în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, protestând în mod pașnic împreună cu alte persoane. Pe 8 aprilie 2009, în jurul orei de 00.50 a.m., mai multe echipaje ale poliției și ale forțelor speciale, atât în ​​uniformă, cât și în civil, i-au înconjurat pe cei aproximativ 50 de protestatari și le-au ordonat să se întindă la pământ, ulterior au început să-i lovească pe protestatari. Timp de câteva zile, rudele domnului Boboc nu au știut nimic despre el.

Pe 8 aprilie 2009 a fost pornită urmărirea penală privind cauzarea vătămării intenționate grave a sănătății, care a provocat decesul dlui Boboc.

Pe 8 aprilie 2009, pe site-ul oficial al Procuraturii Generale a fost publicată o declarație potrivit căreia dl Boboc a decedat ca urmare a otrăvirii cu un agent toxic necunoscut și nu din cauza vătămării integrităţii corporale.

În perioada 8 aprilie - 14 mai 2009, a fost efectuată o expertiză medico-legală a cadavrului şi un expert a întocmit un raport detaliat. Expertul a constatat că cauza exactă a morții nu a putut fi stabilită, dat fiind lipsa informațiilor despre circumstanțe, prezența unor leziuni nesemnificative pe corp și o problemă cardiacă mai puțin gravă, cuplată cu prezența alcoolului în sânge. Cauza determinată fiind insuficiența cardio-vasculară acută cauzată de aplicarea forței asupra zonelor reflexogene ale gâtului.

Reclamanții și avocații acestora au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale alternative de către o echipă de experți internaționali. Raportul de expertiză medico-legală a stabilit că corpul dlui Boboc prezenta leziuni în regiunea capului, gâtului, cutiei toracice, abdomen, partea inferioară a corpului și a membrelor. Aceste răni au fost cauzate de obiecte contondente și erau specifice semnelor de violență fizică; nu ar fi putut fi cauzate ca urmare a unei căderi, sau a mai multor căderi, sau din simpla lovire sau târâre a persoanei. Rănile au fost cauzate cu puțin timp înainte de moartea victimei și au constituit cauza decesului. Acestea erau tipice pentru rănile suferite de o persoană întinsă la pământ care a fost lovită cu piciorul și cu obiecte flexibile, cum ar fi un baston de cauciuc. Raportul a stabilit, de asemenea, lipsa oricărei substanțe toxice în corpul dlui Boboc, precum și lipsa oricăror probleme de sănătate secundare, cu excepția unei dilatări a inimii, care nu ar fi putut contribui la decesul victimei.

Începând cu 1 iulie 2009, avocații reclamanților au solicitat în repetate rânduri să facă cunoștință cu rezultatele noului raport, însă acest lucru a fost posibil doar pe 10 februarie 2010.

În cadrul urmăririi penale, avocații reclamanților au identificat mai mulți martori și au solicitat audierea acestora.

Pe 19 octombrie 2009, avocații reclamanților au solicitat pornirea urmăririi penale nu numai în privința celor care au comis infracțiunea, ci și în privința înalților funcționari care au ordonat și au dirijat operațiunea de amploare din centrul Chișinăului, care a condus la decesul dlui Boboc. Aceștia au solicitat să fie vizionate toate înregistrările video disponibile ale evenimentelor din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009. Astfel de înregistrări video au fost examinate oficial, pentru prima dată, pe 2 martie 2010.

Un colaborator al poliției (I.P.) – primul care l-a lovit pe dl Boboc – a fost identificat din filmările unei camere de luat vederi instalate pe clădirea Guvernului și din declarațiile martorilor. Acesta a fost acuzat de cauzarea unei vătămări intenționate grave de sănătate care a provocat decesul victimei.

Pe 18 mai 2010, cauza penală în privința lui I.P. a fost disjunsă de cauza penală principală nr. 2010038044, drept urmare, de la acea dată reclamanții nu au avut acces la niciun material al cauzei principale.

Pe 24 decembrie 2013 I.P. a fost achitat. Pe 30 martie 2015, Curtea de Apel Chișinău a casat sentința de achitare și l-a condamnat pe I.P. la 10 ani privațiune de libertate. Această decizie a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție pe 15 decembrie 2015.

I.P. s-a eschivat și astfel a fost anunțat în urmărire internațională.

Alte două cauze penale conexe

Pe lângă ancheta principală și cea în privința lui I.P., alte două cauze penale au fost pornite de către autorități, una a vizat înalți funcționari bănuiți că ar fi dispus și dirijat operațiunea și o altă cauză penală a fost pornită în privința fostului ministru al afacerilor Interne, G.P., și a fostului șef al Comisariatului de Poliție Chișinău, V.B., pentru neglijență în serviciu. Amândoi au fost achitați printr-o decizie definitivă a Curții Supreme de Justiție din 30 iunie 2015.

Pe 10 aprilie 2010, reclamanții au solicitat ca partea acuzării să-i recunoască drept succesori ai victimei. Această cerere a fost transmisă, după competenţă, instanţei care examina cauza. Pe 11 februarie 2011, reclamanții au depus o cerere repetată, care, la fel, a fost transmisă instanței. Reclamanţii nu au primit niciun răspuns. Din cererea depusă la Curtea Europeană rezultă că, pe 9 noiembrie 2018 reclamanții au solicitat instanței de judecată acces la materialele cauzei penale în privinţa lui G.P. și V.B. La o dată necunoscută, le-au fost înmânate copii ale anumitor înscrisuri din dosar, inclusiv o decizie a Judecătoriei Centru din 23 martie 2011, prin care reclamanților li s-a refuzat în acceptarea calităţii de succesori ai victimei, în cadrul procedurilor penale. Instanța a constatat că, întrucât dl Boboc nu avea calitatea procesuală de parte vătămată în procesul penal în privința lui G.P. și V.B., reclamanții nu au putut deveni succesori ai victimei. Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată de la acea dată, instanța a examinat cererea reclamanților în ședință închisă, în lipsa acestora și în lipsa avocaților lor.

În toate aceste cauze penale, cu excepția celei în privința lui I.P., reclamanții nu au fost recunoscuți în calitate de succesori ai victimei și respectiv nu au avut acces la materialele cauzelor.

Evenimente ulterioare

Pe 7 aprilie 2010, domnul Boboc a primit, post-mortem, medalia „Ordinul Republicii”.

Pe 4 aprilie 2012, Guvernul a acordat despăgubiri tuturor celor care au suferit în urma evenimentelor din aprilie 2009. Părinții domnului Boboc au primit fiecare câte 5.000 MDL, iar soția sa a primit 7.000 MDL.

 

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 2 din Convenție

(i) aspectul material al Articolului 2 

Curtea a constatat că, deși dl Boboc nu se afla în mod oficial în custodia poliției, el făcea parte dintr-un grup de aproximativ cincizeci de persoane care fusese înconjurat de mult mai mulți colaboratori din diferite unități de poliție și forțe speciale. Toate persoanele care fusese înconjurate au primit ordin să stea nemişcaţi cu faţa la pământ, ceea ce au şi făcut, inclusiv și dl Boboc. În asemenea circumstanțe, Curtea a considerat că el s-a aflat sub controlul organelor de poliție (Bouyid v. Belgia [MC], nr. 23380/09, § 88, CEDO 2015) fiind într-o poziție vulnerabilă.

Din materialele cauzei penale reiese că, în timp ce zăcea la pământ, dl Boboc a fost lovit în mod repetat de mai mulți colaboratori ai poliției, inclusiv și de către I.P.. De asemenea, este evident că acesta nu a opus rezistenţă colaboratorilor de poliție și nu s-a comportat într-o manieră agresivă sau periculoasă. Curtea a concluzionat că utilizarea forței împotriva acestuia nu fusese provocată și nu a fost impusă de circumstanțe. Prin urmare, acțiunile colaboratorilor poliției nu pot fi considerate ca fiind justificate în baza motivelor excepționale menționate la paragraful 2 al articolului 2. Mai mult, nu a fost demonstrat că utilizarea forței în privința dlui Boboc a fost absolut necesară.

În contextul concluziilor experților care au arătat o legătură directă între forța aplicată în privinţa dlui Boboc și decesul acestuia, precum și în absența oricărui dezacord dintre părți cu privire la cauza decesului dlui Boboc (a contrario, Kurnaz și alții v. Turcia, nr.36672/97, §§ 43-45, 24 iulie 2007), Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 2, sub aspect material, în prezenta cauză.

(ii) aspectul procedural al Articolului 2 

Curtea a reținut că urmărirea penală a fost iniţiată prompt, în ziua în care a fost descoperit cadavrul. Cu toate acestea, un element important, și anume examinarea înregistrărilor video ale evenimentelor, a fost efectuată cu o întârziere semnificativă – aproape un an mai târziu – și nu a fost oferită nicio explicație cu privire la această întârziere. Curtea a sesizat, de asemenea, că urmărirea penală principală a durat aproximativ patru ani până când a fost suspendată, în 2013, și că în decembrie 2018, la data depunerii observațiilor de către părți, ancheta încă era suspendată.

Curtea a mai observat că reclamanții au solicitat să fie urmăriți penal toți responsabilii de decesul dlui Boboc: nu numai cei care au fost implicați direct în maltratarea acestuia, ci și cei care au ordonat și au organizat intervenția diferitelor unități de poliție și forțe speciale împotriva manifestanților. De altfel, procuratura însăși a considerat importantă investigarea acestui aspect și a iniţiat mai multe anchete în privința unor înalți oficiali. Având în vedere faptul că dl Boboc era una dintre persoanele care a decedat în timpul evenimentelor din aprilie 2009, respectiv toate investigațiile privind acțiunile autorităților în timpul acelor evenimente trebuia neapărat să vizeze şi acel deces. În asemenea circumstanţe, nu este clar de ce instanțele au respins acceptarea succesorilor acestuia în cadrul investigațiilor relevante, cu excepția celei referitoare la I.P. Curtea a reținut că, astfel, reclamanții nu au avut acces la niciun material din respectivele cauze penale și acuzarea nu avea nicio obligație de a-i informa cu privire la desfășurarea anchetelor penale. Mai mult, din actele dosarului reiese că reclamanții nu au avut acces la materialele cauzelor respective, și chiar în contextul cauzei penale împotriva lui I.P., reclamanții nu au avut posibilitatea să pledeze în fața instanței de judecată și nu au fost informați despre decizia adoptată. Aceasta fiind în contradicție cu obligația statului de a oferi familiei victimei acces la investigație (Ribcheva și alții v. Bulgaria, nr. 37801/16 și alții 2, 30 martie 2021).

În continuare, Curtea a reținut că, deși organele de urmărire penală au examinat înregistrările video ale evenimentelor și au audiat mai mulți martori care au confirmat că au văzut, în mod clar, cum a fost maltratat dl Boboc, aceștia nu au reușit să-i identifice pe ceilalți colaboratori implicați în maltratarea dlui Boboc, deoarece aceştia purtau cagule. De asemenea, este evident că nu au fost folosite mijloace de identificare prin semne portabile sau în vreun alt mod, împiedicând astfel tragerea la răspundere pentru acțiunile sale a colaboratorilor responsabili. În acest sens, anterior, Curtea și-a exprimat îngrijorarea cu privire la incidentele care implică colaboratorii de poliție înarmați și mascați care participă la intervenții în privința persoanelor, precum și cu privire la eşecul de a identifica și a audia aceşti ofiţeri (Kučera v. Slovacia, nr.48666/99, §§ 122-124, 17 iulie 2007, Rachwalski și Ferenc v. Polonia, nr.47709/99, 28 iulie 2009, Hristovi v. Bulgaria, nr.42697/05, §§ 80-93, 11 octombrie 2011, Ataykaya v. Turcia, nr. 50275/08, § 53, 22 iulie 2014, și Ciorap v. Republica Moldova (nr. 5), nr. 7232/07, § 64, 15 martie 2016). De asemenea, Curtea a menționat că, deși medicii care au examinat primii cadavrul victimei aflat în mașina Ministerului Afacerilor Interne au notat numerele de înmatriculare ale acesteia, se pare că nu au fost întreprinse măsuri de a găsi colaboratorul care conducea respectiva mașină pentru a afla despre împrejurările în care cadavrul victimei a ajuns în portbagajul mașinii sale.

În general, Curtea a fost de acord cu opinia reclamanților că prezenta cauză nu se referă numai la acțiunile unor anumiți colaboratori, precum I.P., ci trebuie să fie examinată din punctul de vedere al planificării și controlului operațiunii organelor de poliție în timpul evenimentelor respective din aprilie 2009.

După cum a stabilit Comisia parlamentară pentru elucidarea evenimentelor din aprilie 2009, au existat acuzații pe scară largă privind arestările în masă și relele tratamente aplicate în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Materialele din cauza penală cu privire la decesul dlui Boboc relevă că ofițerii, atât în ​​uniformă, cât și cei în civil, cu sau fără cagule, fără a fi provocaţi, s-au angajat în conflicte cu cei aproximativ 50 de persoane pe care le-au maltratau, fiind conștienți că pe clădirea Guvernului situată în apropiere sunt instalate camere de supraveghere. O astfel de conduită denotă absența oricărei frici de repercusiuni. Aceasta, împreună cu declarațiile lui I.P. că i-a fost ordonată reţinerea cu orice preț a protestatarilor, inclusiv prin aplicarea forței fizice și a relelor tratamente, împreună cu declarațiile șefului poliției criminale Chișinău, R.S., care a invocat că nu a fost informat și că a fost pur și simplu un participant la evenimentele respective, ridică întrebări cu privire la rolul conducătorilor diferitelor autorități ale statului în evenimentele din aprilie 2009 și a modului în care a fost planificată și desfăşurată operațiunea.

Totuşi, modul în care procuratura și instanțele au tratat acest caz reflectă, aparent, poziția autorităților conform căreia astfel de chestiuni nu erau importante pentru investigarea completă a decesului dlui Boboc. Curtea a considerat că excluderea reclamanților de la participarea la examinarea acelor cauze penale, cu excepția celei referitoare la I.P., i-au împiedicat să participe în tratarea uneia dintre problemele fundamentale privind moartea rudei lor, și anume, pretinsa toleranță din partea oficialilor, sau chiar instigarea din partea conducătorilor instituțiilor statului la o conduită care a condus la decesul dlui Boboc. Mai mult, fiind achitat de către prima instanță, lui I.P. nu i-au fost aplicate măsuri preventive de către Procuratură, precum predarea pașaportului, iar acest lucru i-a permis să se sustragă și să evite efectiv orice pedeapsă.

Curtea a considerat că, având în vedere întârzierile inexplicabile în abordarea unor chestiuni importante, precum examinarea înregistrărilor video ale evenimentelor și tratarea cazului per general, eșecul instituirii unui sistem de identificare post-factum a colaboratorilor mascați, precum și interzicerea totală a accesului la alte investigații decât cea în privința lui I.P., autoritățile nu au asigurat o anchetă eficientă în privinţa tuturor aspectelor decesului dlui Boboc.

Prin urmare, Curtea a constat că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție, sub aspect procedural.

 

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 2 din Convenţie.

 

Curtea le-a acordat reclamanţilor 50000 EUR cu titlu de prejudiciu moral şi 7000 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli.

 

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Boboc și alții v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externe