Axentii v. Republica Moldova – nr. 42582/13

Hotărârea din 1.3.2022 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri civile

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

Posesia liniştită a bunurilor

Admiterea spre examinare a unei cereri de revizuire depusă în afara termenului legal, cu casarea a două hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea reclamantei – încălcare

Pe 16 mai 2013, reclamanta, dna Aurica Axentii, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, dată fiind casarea a două hotărâri pronunțate în favoarea sa, prin admiterea unei cereri de revizuire depuse în afara termenului legal.

În fapt:

În 2009, reclamanta a obținut o hotărâre judecătorească definitivă, care obliga un terț, D., să-i plătească suma de 88.000 EUR. Pentru a executa această hotărâre, reclamanta a solicitat vânzarea bunului imobil ipotecat, care-i aparținea lui D.

Pe 13 mai 2011, Judecătoria Călărași a recunoscut dreptul de posesie al reclamantei în privința bunurilor ipotecate. Hotărârea a devenit definitivă, prin neatacare, pe 30 mai 2011. În baza acestei hotărâri, pe 5 iulie 2011, Judecătoria Călărași a recunoscut tranzacția de vânzare-cumpărare a bunurilor ipotecate lui V., contra sumei de 80.000 EUR. Hotărârea a devenit definitivă și a fost pusă în executare prin înregistrarea în Registrul bunurilor imobile pe 3 august 2011.

Totuși, pe 4 aprilie 2013 și, respectiv, pe 22 mai 2013, Curtea de Apel Chișinău, admițând cererile de revizuire depuse de A. în afara termenului legal, a casat hotărârile din 2011 pronunțate în favoarea reclamantei și a dispus rejudecarea cauzei.

Pe 4 februarie 2015, prin decizia finală a Curții Supreme de Justiție au fost respinse pretențiile reclamantei, ultima fiind obligată să-i restituie lui V. suma de 80.000 EUR primită în urma vânzării bunurilor ipotecate.

Ca urmare a comunicării cererii Guvernului, pe 22 februarie 2017, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire depusă de către Agentul Guvernamental, a redeschis procedurile la nivel național și a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantei garantate de articolul 6 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, prin casarea neregulamentară a hotărârilor pronunțate în favoarea sa după admiterea cererilor de revizuire depuse în afara termenului legal. Instanța a rejudecat cauza, a respins cererile de revizuire depuse în afara termenului legal și a menținut hotărârile din 13 mai și 5 iulie 2011, pronunțate în favoarea reclamantei. Instanța a dispus ca Agentul Guvernamental să soluționeze pretențiile reclamantei privind satisfacția echitabilă.

Reclamanta a solicitat executarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017 și, în special, înregistrarea lui V. în calitate de proprietar al bunului imobil ipotecat care fusese vândut. Cu toate acestea, reclamanta a fost informată că între timp A. a înregistrat dreptul de proprietate asupra bunului imobil și l-a vândut lui C. Reclamanta a încercat să anuleze dreptul de proprietate a lui C. în baza deciziei Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017, însă fără rezultat, instanțele naționale au informat-o că C. nu a fost parte la aceste proceduri și că orice litigiu privind drepturile lor de proprietate ar trebui să facă obiectul unui nou set de proceduri judiciare.

În drept:

Curtea a reiterat principiul enunțat în hotărârea Nagmetov v. Rusia ([MC], nr. 35589/08, § 65, 30 martie 2017) potrivit căruia o hotărâre, în care se constată o încălcare, impune statului pârât obligația legală de a pune capăt încălcării şi de a repara consecinţele, astfel încât să restabilească, cât este posibil, situaţia existentă înainte de încălcare. Curtea a considerat că acest principiu este aplicabil și în prezenta cauză, în care Guvernul a urmărit să obțină o decizie de radiere de pe rol printr-o declarație unilaterală (Decev v. Moldova (nr. 2), nr. 7365/05, § 18, 24 februarie 2009).

În lumina acestor circumstanţe ale cauzei, Curtea nu a fost convinsă de faptul că despăgubirea propusă de Guvern ar fi „pus capăt încălcării și ar fi reparat prejudiciile provocate, astfel încât să restabilească, cât este posibil, situația existentă până la încălcare”. În special, Curtea a notat că Guvernul, recunoscând că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie, nu a propus o despăgubire suficientă pentru prejudiciul suferit de către reclamantă.

Cu privire la încălcarea articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

Principiile generale privind casarea neregulamentară a hotărârilor judecătorești definitive au fost rezumate în cauzele Popov v. Moldova (nr. 2) (nr. 19960/04, §§ 27-29, 6 decembrie 2005), Melnic v. Moldova (nr. 6923/03, §§ 38-44, 14 noiembrie 2006) și Istrate v. Moldova (nr. 53773/00, §§ 46-61, 13 iunie 2006).

Curtea Supremă de Justiție a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantei, ca urmare a casării neregulamentare a hotărârilor pronunțate în favoarea sa. Curtea nu a văzut niciun motiv să nu fie de acord cu această constatare. Totuși, după ce a făcut această constatare, Curtea Supremă de Justiție nu i-a acordat reclamantei vreo despăgubire, iar Guvernul nu a ajuns la nicio înțelegere cu privire la acordarea unei satisfacții echitabile, astfel că reclamanta nu a putut să-și restabilească drepturile.

Având în vedere jurisprudența sa în materie și recunoașterea evidentă de către Guvern a încălcării, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție.

Cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție:

Curtea a reținut că, drept urmare a casării neregulamentare a hotărârilor pronunțate în favoarea reclamantei, actul de vânzare-cumpărare a bunurilor ipotecate a fost anulat, iar reclamanta a restituit prețul de vânzare, în sumă de 80.000 EUR, cumpărătorului V. Din acel moment, bunurile ipotecate au fost vândute lui C., care nu a fost parte în procesul inițial. Din acest motiv, deși hotărârile pronunțate în favoarea reclamantei au fost menținute, aceasta nu a putut să-și stabilească dreptul de posesie în privința bunurilor ipotecate, să restabilească actul de vânzare cu V. și să obțină de la acesta prețul de vânzare de 80.000 EUR. Prin urmare, restitutio in integrum se referă la prețul de vânzare al bunurilor ipotecate și dobânda de întârziere aferentă.

În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea i-a acordat reclamantei 2.000 EUR.

Curtea a subliniat că, în conformitate cu articolul 60 din Regulamentul Curții, orice cerere privind satisfacția echitabilă trebuie să fie detaliată și prezentată în scris împreună cu documentele justificative relevante, în caz contrar Curtea poate respinge cererea în totalitate sau în parte. Reclamanta nu a prezentat niciun document în susținerea cererii sale privind costurile și cheltuielile suportate. Prin urmare, Curtea nu a acordat nicio sumă cu privire la cheltuielile de judecată.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (unanimitate).

Curtea i-a acordat reclamantei 97100 EUR cu titlu de prejudiciu material și 2000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Axentii v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă