Durata excesivă de examinare a unei cauze contravenționale – încălcare

Pe 30 ianuarie 2013, reclamantul, dl Gheorghe Cimpoeș, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 din Convenție, dată fiind durata excesivă a procedurilor administrative.

În fapt:

Pe 11 aprilie 2005, reclamantului i-a fost aplicată o sancțiune sub formă de arest administrativ pe un termen de 10 zile pentru că nu s-a supus ordinelor poliției și a insultat ofițerul de poliție.

Pe 28 aprilie 2005, Curtea de Apel Comrat a admis recursul declarat de reclamant, a anulat încheierea Judecătoriei Comrat și a restituit cauza pentru reexaminare. Dosarul a fost pierdut și cauza nu a fost rejudecată până în prezent.

Reclamantul s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor în baza Legii nr. 87, solicitând despăgubiri pentru durata excesivă a procedurilor judiciare.

Pe 1 august 2012, Curtea Supremă de Justiție a constatat în cele din urmă că durata examinării cauzei (șase ani și opt luni la acea dată) nu a fost una rezonabilă și i-a acordat reclamantului 5.000 MDL (echivalentul a 319 EUR la acel moment) cu titlu de prejudiciu moral.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 din Convenție:

Principiile generale privind durata excesivă a procedurilor au fost rezumate în cauza Cravcenco v. Moldova (nr. 13012/02, § 44, 15 ianuarie 2008).

Instanțele naționale au constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, dată fiind durata excesivă a procedurii judiciare ca urmare a pierderii dosarului, astfel, Curtea nu a văzut niciun motiv să nu fie de acord cu această constatare. De asemenea, Curtea a notat că instanțele naționale i-au acordat reclamantului despăgubiri pentru prejudiciul moral. Prin urmare, Curtea a considerat că problema principală era dacă despăgubirea acordată a fost proporțională prejudiciului suferit de către reclamant. Curtea a reamintit, cu privire la acest aspect, că nivelul despăgubirilor trebuie să fie unul rezonabil în comparație cu prejudiciile acordate de Curte în cauze similare (Burdov v. Rusia (nr. 2), nr. 33509/04, § 99, CEDO 2009). În cazul în care, la fel ca în prezenta speță, statutul de victimă și, prin urmare, existența unei încălcări, sunt legate de despăgubirea bănească acordată la nivel național, aprecierea Curții implică în mod necesar o comparație între despăgubirea efectivă și suma pe care Curtea ar fi acordat în cauze similare (Scordino v. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, § 181, CEDO 2006‑V, și Holzinger v. Austria (nr. 1), nr. 23459/ 94, § 21, CEDO 2001‑I).

Curtea a notat că instanțele naționale i-au acordat reclamantului echivalentul a 319 EUR cu titlu de prejudiciu moral pentru o durată a procedurii de șase ani și opt luni. Această sumă este considerabil mai mică în comparație cu sumele acordate de Curte în cauzele în care a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție (Cravcenco v. Moldova, § 70, unde Curtea i-a acordat reclamantului 3.000 EUR pentru durata excesivă a procedurilor de peste nouă ani).

Din aceste motive, Curtea a considerat că reclamantul nu și-a pierdut calitatea de victimă și că Guvernul nu a invocat niciun argument care ar convinge-o să ajungă la o concluzie diferită în prezenta cauză.

Mai mult, Curtea a observat că reclamantul avea dreptul de a iniția o nouă acțiune în baza Legii nr. 87 pentru a solicita despăgubiri pentru perioada ulterioară anului 2012, care nu a fost luată în considerare de către instanțele naționale în perioada de referință și că această perioadă se ridică la peste nouă ani și, prin urmare, este suficient de mare pentru a fi considerată o a doua încălcare în ceea ce privește aceeași procedură.

Deoarece utilizarea remediului intern în baza Legii nr. 87 nu a oferit o despăgubire adecvată, iar procedurile în cauză sunt încă pe rolul instanțelor naționale fără nicio evoluție, Curtea a considerat că nu ar fi corect să-i solicite reclamantului să epuizeze remediul intern în baza Legii nr. 87 și a doua oară. Din acest motiv, Curtea a luat în considerare întreaga durată a procedurii și nu numai perioada examinată de Curtea Supremă de Justiție (Cristea v. Republica Moldova, nr. 35098/12, §§ 44-45, 12 februarie). 2019; Titan Total Group SRL v. Republica Moldova, nr.61458/08, § 76, 6 iulie 2021).

Astfel, Curtea a constatat, de asemenea, că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, ca urmare a duratei excesive a procedurii judiciare.

Concluzie: încălcarea articolului 6 din Convenție (unanimitate).

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 2700 EUR cu titlu de prejudiciu moral, 800 EUR cu titlu de costuri si cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Cimpoeș v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă