Cernica şi Nartea v. Republica Moldova – nr. 2521/14 şi nr. 11831/14

Hotărârea din 30.11.2021 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Procedura de executare

Articolul 6 § 1

Accesul la un tribunal

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

Posesia liniştită a bunurilor

Neexecutarea în termen rezonabil a unei hotărâri judecătorești definitive în care debitor era o Întreprindere de Stat – încălcare

Pe 16 decembrie 2013 şi, respectiv, pe 22 ianuarie 2014, dl Ion Cernica („primul reclamant”) și dna Galina Nartea („a doua reclamantă”), au depus cereri invocând în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, dat fiind eșecul autorităților naționale de a executa într-un termen rezonabil hotărârile judecătoreşti favorabile lor.

În fapt:

Reclamanții deţin hotărâri judecătorești definitive care obligă o Întreprindere de Stat să le plătească 1.720 EUR primului reclamant și 3.145 EUR celei de-a doua reclamantă cu titlu de datorii. Întrucât aceste decizii au rămas neexecutate pe perioade cuprinse între zece și cincisprezece ani, din cauza insolvenței societății, reclamanții au introdus acțiuni în despăgubire pentru neexecutarea într-un termen rezonabil. În cazul primului reclamant, instanțele fiind sesizate în baza Legii nr. 87/2011, au constatat încălcarea drepturilor reclamantului și i-au acordat suma de 470 EUR cu titlu de prejudiciu moral. În cazul celei de-a doua reclamante, acțiunea acesteia a fost respinsă ca nefondată.

Ținând cont de similitudinea celor două cereri, Curtea a decis să le conexeze și să le examineze împreună în cadrul unei proceduri.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

În ceea ce privește obiecția formulată de Guvern cu privire la pierderea „calității de victime” a reclamanților, după examinarea acţiunii acestora în vederea despăgubirii, Curtea a considerat că aceasta este strâns legată de fondul plângerilor reclamanților și că trebuie examinată împreună cu fondul cauzei.

În primul rând, Curtea a considerat că este necesar să se decidă dacă Statul poate fi tras la răspundere pentru datoriile societății debitoare. Criteriile aplicabile sunt stabilite în hotărârile Curții, inclusiv Ališić și alții v. Bosnia și Herțegovina, Croația, Serbia, Slovenia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (nr.60642/08, §§ 114-115, 6 noiembrie 2012), Mikhaïlenki și alții v. Ucraina (nr.35091 / 02 și alții 9, §§ 43-46, CEDO 2004 XII) și Cooperativa Agricola Slobozia-Hanesei v. Moldova (nr.39745 / 02, §§ 17-19, 3 aprilie 2007).

Având în vedere jurisprudența citată, Curtea a constatat că societatea debitoare era o societate înființată de Guvern şi că gestionarea activităților și a activelor se afla în întregime sub controlul autorităților Statului. Curtea a concluzionat că aceste elemente sunt suficiente pentru a stabili caracterul public al societății debitoare și că Statul trebuie să fie tras la răspundere pentru datoriile sale față de reclamanți.

Curtea a observat că reclamanții au utilizat remediul intern de despăgubire introdus prin Legea nr. 87/2011.

Așadar, îi revine Curţii să verifice, pe de o parte, dacă autoritățile naționale au recunoscut, în mod expres sau în substanță, încălcarea dreptului protejat de Convenție și, pe de altă parte, dacă remediul poate fi considerat relevant și suficient (a se vedea Cristea v. Republia Moldova, nr 35098/12, § 25, 12 februarie 2019, Cocchiarella v. Italia [GC], nr 64886/01, § 84, CEDO 2006 V).

Principiile aplicabile în cauzele privind neexecutarea unei creanțe împotriva Statului au fost rezumate în cauza Cooperativa Agricola Slobozia-Hanesei citată anterior, § 26, 3 aprilie 2007, Burdov v. Rusia (nr. 2),nr. 33509/04, §§ 65-70, CEDO 2009.

Curtea a considerat că, în speță, autoritățile Statului nu au întreprins, într-un termen rezonabil, măsurile necesare pentru executarea hotărârilor pronunțate în favoarea reclamanților și că reclamanții pot pretinde în continuare că sunt victime ale încălcării articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, obiecția Guvernului cu privire la pierderea statutului de victime de către reclamanți a fost respinsă.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (unanimitate).

Curtea le-a acordat: primului reclamant, Ion Cernica, suma de 1720 EUR cu titlu de prejudiciu material şi 2000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, iar celei de-a doua reclamantă, Galina Nartea, suma de 3145 EUR cu titlu de prejudiciu material şi 3200 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Cernica şi Nartea v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă