Mihailov v. Republica Moldova – nr. 53209/12

Hotărârea din 29.6.2021 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Procedura de executare

Articolul 6 § 1

Accesul la un tribunal

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

Posesia liniştită a bunurilor

Neexecutarea în termen rezonabil a unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în favoarea reclamantului – încălcare

Pe 26 iulie 2012, reclamantul, Ion Mihailov, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, dat fiind eșecul autorităților naționale de a executa într-un termen rezonabil hotărârea emisă în favoarea sa.

În fapt:

Pe 21 aprilie 2008, ca urmare a unui litigiu între reclamant și Departamentului de Executare a Deciziilor Judiciare (DEDJ) sediul Botanica, reclamantul a obținut o hotărâre definitivă a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, prin care DEDJ a fost obligat să-i plătească reclamantului 86.317,04 (MDL) (echivalentul a 5,235 (EUR).

Pe 12 iunie 2008 și 10 iulie 2008, reclamantul a solicitat executarea hotărârii menționate. Cu toate acestea, DEDJ a refuzat să execute hotărârea pe motiv că instanța ar fi omis să indice în titlul executoriu datele referitoare la creditor și debitor. Reclamantul a contestat refuzul, acțiunea sa fiind admisă de către Judecătoria Botanica mun. Chișinău pe 16 septembrie 2008. Instanța a considerat neîntemeiat refuzul autorității.

Pe 25 noiembrie 2008, reclamantul a solicitat din nou executarea hotărârii din 21 aprilie 2008, însă DEDJ a refuzat invocând că nu are competența teritorială.

Între timp, reclamantul s-a plâns în fața instanței cu privire la neexecutarea hotărârii din 21 aprilie 2008. Cu toate acestea, instanța a declarat cerere inadmisibilă și l-a invitat pe reclamant să epuizeze noua cale de atac adoptată în Moldova.

Pe 25 octombrie 2011, reclamantul a inițiat proceduri judiciare împotriva Ministerului Justiției în conformitate cu prevederile Legii nr. 87, solicitând acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul material suferit în valoare de 131.548 MDL și pentru prejudiciul moral în valoare de 30.000 MDL.

Pe 13 iunie 2012, Curtea de Apel Chișinău a admis acțiunea reclamantului, stabilind că hotărârea din 21 aprilie 2008 nu a fost executată pentru o perioadă de peste patru ani și, prin urmare, a constatat o încălcare a dreptului reclamantului la executarea hotărârii într-un termen rezonabil. Instanța i-a acordat reclamantului 6.000 MDL (echivalentul a 399 EUR) cu titlu de prejudiciu moral, însă a respins cererea sa cu privire la acordarea prejudiciului material, deoarece a considerat că nu există o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material solicitat de reclamant.

Hotărârea din 21 aprilie 2008 nu a fost executată până în prezent.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

Curtea a reiterat că, dreptul de „acces la o instanță” nu impune statului obligația de a executa fiecare hotărâre judecătorească cu caracter civil fără a ține cont de circumstanțele specifice ale cazului (a se vedea Sanglier v. Franța, nr. 50342/99, § 39, 27 mai 2003). Responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată împotriva unei persoane juridice private nu se extinde decât prin implicarea autorităților de stat în procedurile de executare (a se vedea Fuklev v. Ucraina, nr. 71186/01, § 67 și §§ 90-11, 7 iunie 2005 ). Singura sarcină a Curții este de a examina dacă măsurile luate de autorități au fost corespunzătoare și suficiente. În cazuri precum cel în speță, în care debitorul este o persoană juridică privată, statul trebuie să acționeze cu diligență și să asiste creditorul la executarea hotărârii judecătorești (a se vedea Fociac v. România, nr. 2577/02, § 70, 3 Februarie 2005).

Curtea a constatat că, instanțele naționale au recunoscut încălcarea dreptului reclamantului la executarea într-un termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 21 aprilie 2008, din cauza inacțiunii autorităților. Curtea nu a văzut niciun motiv să nu fie de acord cu această constatare. Cu toate acestea, după stabilirea acestui fapt, instanțele naționale nu au acordat reclamantului nicio despăgubire. Într-adevăr, în pofida constatării eșecului autorităților pentru neexecutarea hotărârii definitive favorabile reclamantului, instanța a respins cererea acesteia de compensare a prejudiciului material suferit.

Curtea a constatat că instanțele naționale au recunoscut încălcarea dreptului reclamantului la executarea într-un termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 21 aprilie 2008, din cauza inacțiunii autorităților. Curtea nu a văzut niciun motiv să nu fie de acord cu această constatare. Cu toate acestea, după stabilirea acestui fapt, instanțele naționale nu au acordat reclamantului nicio despăgubire pentru prejudiciul material suferit Într-adevăr, în pofida constatării eșecului autorităților pentru neexecutarea hotărârii definitive favorabile reclamantului, Curtea de Apel i-a acordat doar despăgubiri pentru prejudiciul moral și a respins cererea acesteia cu privire la prejudiciul material suferit. Hotărârea din 21 aprilie 2008 nu a fost executată până în prezent iar reclamantul nu a dispus niciodată de banii care i-au fost acordați prin această hotărâre.

Mai mult, Curtea a constatat deseori încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cauzele care ridică probleme similare celei din prezenta cauză (a se vedea, printre alte autorități, Fuklev v. Ucraina, citată mai sus și Spiridonov v. Republica Moldova, nr. 41541/13, 23 iunie 2020).

După ce a examinat toate materialele care i-au fost prezentate, Curtea a constatat că Guvernul nu a prezentat niciun argument suficient de convingător pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea a considerat că, în cazul dat, eșecul autorităților statului de a întreprinde măsuri corespunzătoare pentru executarea hotărârii favorabile reclamantului constituie o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (unanimitate).

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 9000 EUR cu titlu de prejudiciu material, 1200 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 800 EUR cu titlu de costuri si cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Mihailov v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă