Badan v. Republica Moldova – nr. 56405/12

Hotărârea din 29.6.2021 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Procedura de executare

Articolul 6 § 1

Accesul la un tribunal

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

Posesia liniştită a bunurilor

Neexecutarea în termen rezonabil a unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în favoarea reclamantei – încălcare

Pe 6 august 2012, reclamanta, dna Aurelia Badan, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, dat fiind eșecul autorităților naționale de a executa într-un termen rezonabil hotărârea emisă în favoarea sa.

În fapt:

Pe 25 mai 2009, a fost emisă o hotărâre judecătorească în favoarea reclamantei, care îl obliga pe fostul ei soț să-i achite suma restantă pentru întreținerea copilului minor. În pofida numeroaselor cereri formulate de reclamantă în fața autorităților responsabile de executarea hotărârilor judecătorești, aceasta a rămas neexecutată până în octombrie 2011.

După adoptarea Legii nr.87, reclamanta a inițiat proceduri judiciare prin care a solicitat recunoașterea încălcării dreptului său la executarea într-un termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 25 mai 2009 din cauza eșecului autorităților statului de a lua măsuri pentru executarea acesteia. Reclamanta a solicitat, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit.

Pe 26 decembrie 2011, Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău a admis parțial acțiunea reclamantei și a recunoscut încălcarea drepturilor sale, privind neexecutarea de către autoritățile statului a hotărârii judecătorești într-un termen rezonabil. Cu toate acestea, instanța a respins cererile reclamantei cu privire la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciului material și moral suferit și a decis că simpla constatare a unei încălcări a constituit o satisfacție echitabilă suficientă.

Pe 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul reclamantei și a menținut hotărârea primei instanțe.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

Curtea a reiterat că, dreptul de „acces la o instanță” nu impune statului obligația de a executa fiecare hotărâre judecătorească cu caracter civil fără a ține cont de circumstanțele specifice ale cazului (a se vedea Sanglier v. Franța, nr. 50342/99, § 39, 27 mai 2003). Responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată împotriva unei persoane juridice private nu se extinde decât prin implicarea autorităților de stat în procedurile de executare (a se vedea Fuklev v. Ucraina, nr. 71186/01, § 67 și §§ 90-11, 7 iunie 2005 ). Singura sarcină a Curții este de a examina dacă măsurile luate de autorități au fost corespunzătoare și suficiente. În cazuri precum cel în speță, în care debitorul este o persoană juridică privată, statul trebuie să acționeze cu diligență și să asiste creditorul la executarea hotărârii judecătorești (a se vedea Fociac v. România, nr. 2577/02, § 70, 3 Februarie 2005).

Curtea a constatat că, instanțele naționale au recunoscut încălcarea dreptului reclamantei la executarea într-un termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 25 mai 2009, din cauza inacțiunii autorităților. Curtea nu a văzut niciun motiv să nu fie de acord cu această constatare. Cu toate acestea, după stabilirea acestui fapt, instanțele naționale nu au acordat reclamantei nicio despăgubire. Într-adevăr, în pofida constatării eșecului autorităților pentru neexecutarea hotărârii definitive favorabile reclamantei, instanța a respins cererea acesteia de compensare a prejudiciului material suferit.

Mai mult, Curtea a constatat deseori încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cauzele care ridică probleme similare celei din prezenta cauză (a se vedea, printre alte autorități, Fuklev v. Ucraina, citată mai sus și Spiridonov v. Republica Moldova, nr. 41541/13, 23 iunie 2020).

După ce a examinat toate materialele care i-au fost prezentate, Curtea a constatat că Guvernul nu a prezentat niciun argument suficient de convingător pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea a considerat că, în cazul dat, eșecul autorităților statului de a întreprinde măsuri corespunzătoare pentru executarea hotărârii favorabile reclamantei constituie o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (unanimitate).

Curtea i-a acordat reclamantei suma de 205 EUR cu titlu de prejudiciu material, 600 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 600 EUR cu titlu de costuri si cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Badan v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă