Dronic v. Republica Moldova – nr. 28650/05

Hotărârea din 16.2.2021 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Procedura de executare

Articolul 6 § 1

Termen rezonabil

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

Articolul 1-1-1

Posesia liniştită a bunurilor

Neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive, pronunțate în favoarea reclamantului, care obligau autoritățile să-i restituie locuința – încălcare

Pe 27 iulie 2005, reclamantul, dl Constantin Dronic, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, dată fiind neexecutarea hotărârilor definitive pronunțate în favoarea sa.

În fapt:

În anul 1949, autoritățile sovietice au confiscat locuința care aparținea părinților reclamantului. El și familia sa au fost deportați în Siberia.

La o dată nespecificată, reclamantul a înaintat o acțiune în judecată în baza Legii nr. 1225 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, solicitând restituirea bunurilor confiscate familiei sale.

Prin decizia din 9 decembrie 1999, Curtea de Apel a Republicii Moldova a admis acțiunea și a obligat autoritatea publică locală să-i restituie locuința.

Ulterior, reclamantul a inițiat procedura de executare a hotărârii judecătorești. Având în vedere faptul că, în casă locuiau alte două familii, reclamantul a intentat o acțiune pentru a obține evacuarea lor.

Prin decizia din 16 iulie 2002, Curtea de Apel a Republicii Moldova a menținut în vigoare decizia instanței inferioare care a dispus evacuarea celor două familii, cu specificarea că, evacuarea urma să aibă loc după alocarea unei locuințe alternative pentru familiile evacuate.

La data observațiilor finale ale părților, decizia din 9 decembrie 1999 încă nu fusese executată.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

Curtea a constatat că, până la moment, deciziile definitive din 9 decembrie 1999 și 16 iulie 2002, prin care autoritățile au fost obligate să-i restituie locuința reclamantului, nu au fost încă executate. Totodată, Curtea a reiterat că, o autoritate de stat nu poate invoca lipsa fondurilor sau a spațiului locativ alternativ drept scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești (a se vedea, printre multe altele, Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 53, CEDO 2004-III (extrase), și Cristea v. Republica Moldova, 35098/12, § 46, din 12 februarie 2019).

Curtea a reiterat, de asemenea, poziția sa exprimată de numeroase ori în cauze legate de neexecutare, potrivit căreia imposibilitatea unui creditor de a obține executarea integrală, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea sa constituie o încălcare a „dreptului la un tribunal” garantat de către articolul 6 § 1 din Convenție, precum și a dreptului său de a dispune de bunurile sale, garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Prodan, precitată, §§ 56 și 62).

Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea nu a văzut niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. În consecință, Curtea a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din motivul neexecutării de către autorități, într-un termen rezonabil, a hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate în favoarea reclamantului.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (unanimitate).

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 3600 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Dronic v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă