Pietriş S.A. şi Nastas v. Republica Moldova – nr. 45379/13

Hotărârea din 19.1.2021 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri civile

Articolul 6-1

Accesul la un tribunal

Impunerea la plata unei taxe de stat neprevăzută de lege – încălcare

Pe 5 iunie 2013, reclamanții, Pietriș S.A., o societate înregistrată în Republica Moldova și un cetățean moldovean, dl Iurie Nastas, au sesizat Curtea invocând că prin refuzul instanțelor naționale de a examina cazul reclamanților, din cauza neplății taxei de stat, le-a fost încălcat dreptul de acces la un tribunal, garantat de articolul 6 § 1 din Convenție. 

În fapt:

Pe 29 iulie 2012, un post de televiziune privat, Publika TV, a difuzat o emisiune în care primul reclamant a fost acuzat că a dat declarații false în fața instanțelor, în timp ce al doilea reclamant a fost acuzat de trafic de influență.

Pe 15 august 2012, reclamanții s-au adresat cu o cerere către Publika TV, solicitând ca ultima să-şi retragă informațiile publicate și să le plătească despăgubiri.

La 20 septembrie 2012, reclamanţii au depus o cerere de chemare în judecată împotriva postului de televiziune Publika TV. Reclamanţii au explicat care părți ale emisiunii și ale articolului de presă le consideră defăimătoare, şi au plătit câte 100 lei moldovenești, fiecare, cu titlu de taxă de stat.

Pe 28 septembrie 2012, Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a emis o încheiere prin care nu a dat curs cererii de chemare în judecată și a acordat reclamanților un termen, pentru a înlătura neajunsurile indicate în încheiere, și anume, să achite taxa de stat în mărime de 3% din suma prejudiciului solicitat și să concretizeze care informație defăimătoare urmează a fi dezmințită.

Pe 9 octombrie 2012, reclamanții au depus în instanță o cerere, solicitând examinarea cauzei lor, repetând descrierea frazelor pe care le-au considerat defăimătoare. Aceștia au susținut că, întrucât nu ceruseră încasarea unor prejudicii, nu trebuiau să plătească o taxă de stat suplimentară. Scrisoarea reclamanților a ajuns la instanță pe 10 octombrie 2012.

Pe 9 octombrie 2012, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a restituit cererea reclamanților, din motiv că aceștia nu s-au conformat încheierii din 28 septembrie 2012.

Reclamanții au declarat recurs pe 19 octombrie 2012. Aceștia au susținut că primul reclamant a primit prea târziu încheierea instanței din 28 septembrie 2012 și că al doilea reclamant nu a primit-o deloc. Mai mult, ei plătiseră taxa de stat și pentru că nu ceruseră încasarea unor despăgubiri, prin urmare, nu erau obligați să plătească 3% din astfel de pretenţii.

Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 5 decembrie 2012, recursul depus de SA ”Pietriș” și Iurie Nastas a fost respins ca neîntemeiat. Această decizie a fost definitivă.

După comunicarea prezentei cereri către Guvernul pârât, Agentul guvernamental a solicitat Curţii Supreme de Justiţie redeschiderea procedurii, constatarea expresă a încălcării articolului 6 § 1 din Convenție în cazul reclamanților, anularea deciziilor din 28 septembrie și 5 decembrie 2012 pentru remedierea încălcării și, după caz, acordarea satisfacției echitabile reclamanţilor prin aplicarea directă a articolului 41 din Convenție.

Pe 28 martie 2018, Curtea Supremă de Justiție a anulat cele două decizii menționate în paragraful precedent, a constatat încălcarea drepturilor reclamanților în baza articolului 6 § 1 din Convenție și a trimis cauza spre examinare în prima instanță, la faza de primire a cererii pe rol. Instanţa supremă a constatat că instanțele inferioare au solicitat în mod nejustificat reclamanților să plătească taxa de stat în mărime de 3% din cuantumul pretenţiilor solicitate, atunci când, de fapt, reclamanții nu au solicitat niciun prejudiciu, bazându-se pe dreptul lor de a face acest lucru ulterior. 

Cu privire la cererea de acordare a despăgubirilor în temeiul articolului 41 din Convenție, instanța a decis că este de competența Agentului guvernamental, cu aprobarea Guvernului, să negocieze o reglementare amiabilă cu reclamanții, instanța evitând depășirea propriei sale competențe, în aceste chestiuni.

În drept:

Curtea a reţinut că, examinând în procedura de revizuire deciziile din 9 octombrie și 5 decembrie 2012, Curtea Supremă de Justiție a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere faptul că reclamanților li s-a cerut plata unei taxe de stat pe care legea nu îi obliga să o plătească. 

Curtea nu are motive să nu fie de acord cu această analiză a Curții Supreme de Justiție. 

În cazul în care instanțele naționale constată încălcarea drepturilor unui reclamant, singura întrebare rămasă nesoluționată este, de regulă, dacă despăgubirea oferită la nivel național este suficientă pentru a-l priva pe reclamant de statutul său de victimă (a se vedea, mutatis mutandis, Ciorap v. Republica Moldova (nr. 4), nr. 14092/06, §§ 50-54, 8 iulie 2014). Totuşi, în cazul de față Curtea a stabilit deja că remediul oferit în hotărârea Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2018 nu a fost suficient pentru a priva reclamanții de statutul lor de victimă.

Prin urmare, Curtea a constatat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 în prezenta cauză.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (unanimitate). 

Curtea le-a acordat reclamanţilor câte 1000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și în comun 1500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Pietriş S.A. şi Nastas v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă