AsDac v. Republica Moldova – nr. 47384/07

Hotărârea din 8.12.2020 [Secţia a II-a]

 

Articolul 1 din Protocolul nr.1

Protecția proprietății

 

Articolul 1 paragraf 1 din Protocolul nr. 1

Privarea de proprietate

 

Utilizarea gratuită de către BNM a desenelor și modelelor protejate prin drepturi de autor, fără încheierea unui contract și fără plata unei remunerații asociației reclamante – încălcare

 

Pe 19 septembrie 2007, societatea reclamantă, AsDac (Asociația „Drepturi de Autor și Conexe”), o organizaţie neguvernamentală din Moldova, a sesizat Curtea, invocând încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie şi a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, date fiind motivarea insuficientă a deciziei instanței supreme și refuzul ilegal al Curţii Supreme de Justiție de a-i acorda despăgubiri ca urmare a încălcării de către o autoritate a statului a drepturilor de proprietate intelectuală a doi membri ai acestei asociații. Suplimentar, asociația reclamantă a susținut că utilizarea de către BNM a operelor membrilor săi nu a fost autorizată în mod corespunzător, deoarece nu a fost semnat în prealabil niciun contract de cesiune a drepturilor de autor. Reclamanta a menționat că trimiterea operelor contestate la concursul organizat de BNM nu ar putea însemna consimțământul autorilor pentru utilizarea gratuită a acestora. Potrivit acesteia, a existat o ingerință în dreptul la bucurarea nestingherită a bunurilor sale. Acesta a mai susținut că nu mai poate dispune de operele în litigiu, deoarece utilizarea lor de către BNM ar fi dus la excluderea lor definitivă din domeniul dreptului de autor.

 

În fapt:

Asociația reclamantă este o organizație neguvernamentală al cărei scop este gestionarea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe ale membrilor săi.

Printr-o hotărâre din 9 decembrie 2005, Guvernul Republicii Moldova a hotărât ca în 2006 Banca Națională a Moldovei („BNM”) să emită patru monede comemorative de argint.

Astfel, BNM a organizat un concurs pentru a selecta designul monedelor.

În februarie 2006, BNM a selectat desenele și modelele grafice prezentate de L.C. și O.C.

Pe 10 mai 2006, L.C. și O.C. au semnat contracte cu asociația reclamantă privind transmiterea drepturilor patrimoniale de autor pentru administrare în baza principiilor colective. Conform contractelor, asociația reclamantă era autorizată să elibereze licențe pentru utilizarea operelor lui L.C. și O.C. și să încaseze taxele privind drepturile de autor datorate acestora. Totodată, asociația reclamantă s-a angajat, printre altele, să le distribuie - conform propriilor reguli - veniturile primite, precum și să înainteze acțiuni în numele acestora în fața instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor transmise.

Pe 24 mai și 25 iulie 2006, L.C. și O.C. au solicitat de la BNM ca să le plătească o remunerație pentru utilizarea operelor lor. În ultima lor scrisoare, aceștia au solicitat, de asemenea, încheierea unor contracte scrise, precum și achitarea sumei de 13.000 MDL, pe care au negociat-o cu oficiali de la BNM. În răspunsurile sale, BNM i-a informat că trebuiau să prezinte contractele încheiate cu aceasta.

Pe 21 iulie 2006, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a emis un certificat pe numele lui L.C. și O.C. care confirma că aceștia erau titularii drepturilor de autor asupra schițelor grafice aflate în litigiu.

Între timp, BNM a pus în circulație, pe 1 iunie 2006, trei monede comemorative, cuprinzând operele lui L.C. și O.C., iar pe 21 august 2006, a pus în circulație a patra monedă, al cărei design, la fel, a fost conceput de aceștia.

Pe 23 noiembrie 2006, asociația reclamantă a înaintat o cerere faţă de BNM, prin care a solicitat despăgubiri de 200000 MDL pentru prejudiciile materiale și morale suferite, invocând utilizarea ilegală a operelor lui L.C. și O.C, fără consimțământul acestora și fără remunerarea corespunzătoare a ultimilor.

Pe 1 decembrie 2006, BNM a respins aceste cereri ca fiind nefondate.

Pe 26 decembrie 2006, asociația reclamantă a depus o cerere de chemare în judecată împotriva BNM.

Printr-o hotărâre din 1 martie 2007, Curtea de Apel Chișinău a admis parțial acțiunea. A stabilit că L.C. și O.C. sunt autorii desenelor și că operele acestora au fost folosite pe monedele comemorative fără acordul lor. De asemenea, instanța a dispus încasarea din contul BNM în beneficiul lui L.C. și O.C. a sumei de 100000 MDL și restituirea originalelor desenelor de autor şi a machetelor grafice.

Pe 29 martie 2007, BNM a depus cerere de recurs. Fără a nega faptul că L.C. și O.C. au fost autorii desenelor, aceasta a susținut că orice tipărit sau gravat pe monede ar trebui considerat un semn monetar. În acest sens, a clarificat că, în conformitate cu legislația națională, semnele valutare nu pot face obiectul dreptului de autor, din acest considerent nu era necesar acordul lui L.C. și O.C. pentru ca monedele să fie puse în circulație.

Printr-o decizie definitivă din 27 iunie 2007, Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârea instanței inferioare și a respins acțiunea asociației reclamante ca fiind neîntemeiată, cu excepția capătului de cerere cu privire la restituirea desenelor şi machetelor grafice.

 

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

(a) Cu privire la existența unei ingerințe în cazul de față

Curtea a făcut referire la jurisprudența sa constantă referitoare la cele trei standarde distincte cuprinse în articolul 1 din Protocolul nr. 1 (Lekić v. Slovenia [MC], nr. 36480/07, § 92, 11 decembrie 2018). De asemenea, Curtea a reamintit că, pentru a determina dacă a avut loc privarea de bunuri în sensul celei de-a doua „reguli” trebuie nu doar să se examineze dacă a avut loc deposedarea sau exproprierea formală, dar mai trebuie analizate realităţile situaţiei litigioase. Deoarece Convenția are drept scop protecţia drepturilor „concrete și efective”, este important să se stabilească dacă situația menționată a constituit o expropriere de facto (Depalle v. Franța [MC], nr. 34044/02, § 78 , CEDO 2010 și Khizanishvili și Kandelaki v. Georgia, nr. 25601/12, § 48, 17 decembrie 2019).

În speță, Curtea a observat că părțile nu au contestat faptul că a existat o ingerință în exercitarea de către asociația reclamantă a dreptului său la posesia nestingherită a proprietății sale. Totodată, Curtea a seisizat că, în urma deciziei BNM de a folosi operele lui L.C. și O.C, acestea nu mai erau protejate de drepturile de autor. În special, Curtea Supremă de Justiție a considerat operele în cauză ca fiind semne monetare și le-a atribuit unui regim juridic derogatoriu care le-a scos în afara domeniului de aplicare a dreptului de autor. Din materialele dosarului nu rezultă că, ulterior, L.C. și O.C., precum și asociația reclamantă pot folosi aceste opere ca proprietari ai drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, Curtea a considerat că aceştia au pierdut definitiv dreptul de a dispune liber de operele în cauză. Nici acest aspect nu a fost contestat de părți. Rezultă că drepturile lui L.C. și O.C. și ale asociației reclamante au fost încălcate în esența lor. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Cu privire la concluzia Curții Supreme de Justiție, conform căreia L.C. și O.C. au acceptat cu bună știință că operele lor nu sunt supuse dreptului de autor, Curtea consideră că acest lucru nu exclude în sine existența unei ingerințe în prezenta cauză. Cu toate acestea, din materialele dosarului nu reiese că cei doi autori sau asociația reclamantă au fost de acord în mod expres sau implicit cu privire la utilizarea acestor opere fără remunerare. În primul rând, Curtea a observat că părțile nu au prezentat detalii cu privire la eventualele condiții ale concursului organizat de BNM pentru alegerea designului monedelor și că, în plus, instanțele naționale nu au menționat nimic despre aceasta. În al doilea rând, Curtea a subliniat faptul că L.C. și O.C. au solicitat în mod clar, chiar înainte de emiterea monedelor, plata remunerației. În răspunsurile sale la aceste plângeri, BNM nu a invocat niciodată un posibil acord inițial cu autorii privind exploatarea gratuită a operelor. Mai mult, nici instanțele naționale nu au stabilit existența unui astfel de acord.

În aceste condiții, Curtea a considerat că într-adevăr a existat o ingerință în drepturile asociației reclamante garantate de articolul 1 din Protocolul nr. 1. Deși nu a existat un act oficial de expropriere, Curtea a considerat că însăşi faptul excluderii operelor aflate în litigiu din domeniul protecției oferite de drepturile de autor a avut consecințe atât de grave încât pot fi asimilate unei privări de proprietate în sensul celei de-a doua fraze din primul aliniat al acestui articol (Stan v. România, nr. 24362/11 și 52339/12, § 43, 30 iunie 2015).

 

(b) Cu privire la justificarea ingerinței

Conform jurisprudenței constante a Curții, orice ingerință într-un drept protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 trebuie să fie prevăzut de lege, să servească unui interes public legitim (sau general) și să fie în mod rezonabil proporțional cu scopul urmărit (G.I.E.M.S.R.L. și alții v. Italia [MC], nr. 1828/06 și alții 2, §§ 292-293, 28 iunie 2018) .

​​În ceea ce privește circumstanţele cauzei, Curtea a observat că, Curtea Supremă de Justiție a reținut drept temei legal articolul 7 aliniatul (1) litera (b) din Legea nr. 293, conform căruia semnele monetare nu puteau să fie supuse dreptului de autor. Curtea nu consideră nici arbitrară, nici în mod vădit nerezonabilă concluzia instanței supreme conform căreia, având în vedere faptul că acestea apăreau pe monedele emise de BNM, operele lui L.C. și O.C. trebuiau considerate ca semne valutare.

Totuși, Înalta Curte a observat că, Curtea Supremă de Justiție nu a analizat dacă au fost îndeplinite în acest caz condițiile legale pentru înstrăinarea dreptului de autor. Pe de o parte, Curtea a subliniat că nici instanţa supremă, nici Guvernul nu au făcut trimitere la nicio dispoziție legală care ar fi stabilit în mod expres condițiile posibile care trebuie respectate pentru a exclude o operă din domeniul dreptului de autor. În al doilea rând, Curtea a notat că, în conformitate cu articolele 19, 24 și 25 din Legea nr. 293, singura modalitate prin care un terț poate utiliza operele unui autor era încheierea unui contract în formă scrisă cu acesta din urmă sau cu succesorii săi (comparați cu Balan v. Moldova, nr. 19247/03, § 41, 29 ianuarie 2008). De asemenea, Curtea a observat că una dintre clauzele obligatorii ale contractului trebuia să fie suma remunerației autorului sau metoda de calcul a acesteia. Totodată, Curtea a notat că BNM a folosit operele în lipsa unui contract scris cu autorii sau asociația reclamantă și fără a ajunge la un acord cu aceștia cu privire la valoarea remunerației.

Considerentele de mai sus au fost suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că ingerința nu a fost prevăzută de lege. Totuși, Curtea a considerat că ingerința a ridicat întrebări atât de importante în ceea ce privește proporționalitatea, încât a considerat necesară continuarea examinării (comparați cu Mozer v. Republica Moldova și Rusia [MC], nr. 11138/10, §§ 194‑ 196, 23 februarie 2016 și Baka v. Ungaria [MC], nr. 20261/12, § 157, 23 iunie 2016).

Curtea a constatat că Guvernul nu a indicat ce scop legitim au urmărit autoritățile publice în acest caz. Cu toate acestea, ea a dedus cu ușurință că emiterea monedelor comemorative a fost realizată în scopuri de politică monetară. Ea a avut deja ocazia să afirme că acest lucru se încadrează în conceptul de interes general în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Cihlářské Sdružení, AS v. Republica Cehă (dec.), nr. 5497/03, 3 mai 2005).

Cu privire la proporționalitatea măsurii, Curtea a reiterat faptul că, fără plata unei sume rezonabile proporționale cu valoarea proprietății, privarea de proprietate constituie, în mod normal, o ingerință excesivă, iar o lipsă totală de despăgubire poate fi justificată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 numai în circumstanțe excepționale (Fostul rege al Greciei și alții v. Grecia [MC], nr. 25701/94, § 89, CEDO 2000).

În speță, Curtea a constatat că asociația reclamantă nu a obținut nicio compensație pentru încetarea drepturilor de autor pe care le gestiona și din care ar fi putut obține în mod legal beneficii. În acest sens, Curtea a precizat că nici instanțele naționale, nici Guvernul nu au menționat circumstanțe excepționale care ar fi putut justifica această lipsă totală de despăgubire.

Mai mult, Curtea a considerat că obiectivul de interes general urmărit de autorități putea fi realizat într-un mod diferit fără a încălca drepturile asociației reclamante. Curtea nu a identificat, în acest caz, niciun motiv convingător pentru a utiliza în special operele lui L.C. și O.C. și nu a identificat niciun obstacol pentru utilizarea altor desene, în același scop. Totodată, Curtea nu a putut identifica vreun impediment pentru încheierea unui contract cu asociația reclamantă sau cu autorii.

În lumina celor menţionate, Curtea a considerat că ingerința invocată de asociația reclamantă a constituit o povară disproporționată și excesivă asupra acesteia și că a fost astfel încălcat „echilibrul just” care trebuia realizat dintre protecția dreptului la respectarea bunurilor și cerințele interesului general al societății.

În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1.

 

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție:

Având în vedere circumstanțele cauzei, observațiile părților și constatările sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea a considerat că nu este necesar să se examineze temeinicia plângerii în conformitate cu articolul 6 din Convenție (Kamil Uzun v. Turcia, nr. 37410/97, § 64, 10 mai 2007 și Ghiulfer Predescu v. România, nr. 29751/09, § 67, 27 iunie 2017).

 

Concluzie: încălcarea articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție. (unanimitate)

 

Curtea i-a acordat reclamantei 3000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

 

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea AsDac v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă