Roman v. Republica Moldova – nr. 13274/07

Hotărârea din 3.12.2019 [Secţia a II-a]

 

Articolul 8

Dreptul la respectarea vieții private și de familie

Articolul 8-1

Respectarea vieții de familie

Respectarea vieții private

 

Eşecul autorităţilor de a îndeplini obligația pozitivă de a garanta dreptul reclamantului la respectarea domiciliului și a vieții sale private și de familie - încălcare

 

Pe 15 martie 2007, dna Valentina Roman, reclamantă, născută în anul 1946, care locuiește în Chișinău, proprietară a unui apartament, a acuzat autoritățile moldovenești de pasivitate în soluționarea cauzei sale și că acestea nu au intervenit pentru a pune capăt zgomotelor provocate prin activitatea unui restaurant.

 

În fapt:

În 2003, proprietarii unei clădiri învecinate cu clădirea în care locuiește reclamanta, au renovat clădirea lor. Clădirea în curs de renovare a fost închiriată restaurantului E. Ulterior a fost adăugat un întreg etaj la restaurant și a fost construită o terasă de vară aferentă. Reclamanta a depus mai multe plângeri la diferite autorități, susținând că locuinţa sa a fost afectată de lucrările efectuate și că, în special, un zid era în pericol de prăbușire.

Prin scrisoarea din 11 septembrie 2003, Pretura sectorului Centru a informat reclamanta că afirmațiile acesteia din urmă cu privire la prezența fisurilor pe pereții apartamentului ei au fost confirmate parțial. Pentru a stabili cauzele exacte ale apariției acestor fisuri, Pretura i-a sugerat reclamantei să apeleze la autoritatea competentă -Centrul Republican de Cercetări și Reglementări în Construcții (CERCON).

La cererea proprietarilor din imobilul în care se afla restaurantul, experții CERCON au efectuat mai multe expertize privind clădirile în discuţie. În raportul de expertiză nr. 739/04, întocmit în martie 2004, un expert CERCON a identificat două cauze posibile ale apariției fisurilor din apartamentul reclamantei.

Pe 14 martie 2004, reclamanta a depus o cerere de chemare în judecată împotriva proprietarilor imobilului învecinat și împotriva restaurantului E. În acțiunea sa, aceasta a solicitat recuperarea prejudiciului material provocat apartamentului ei în timpul renovării clădirii, și a daunelor morale care ar fi fost provocate din cauza unui nivel foarte ridicat de zgomot.

Pe 19 decembrie 2005, Judecătoria Chișinău a admis pretențiile reclamantei, făcând trimitere la concluziile rapoartelor de expertiză ale CERCON și a constatat că proprietatea reclamantei a fost deteriorată în timpul renovării clădirii închiriate de restaurantul E. Instanța i-a acordat reclamantei suma solicitată pentru daune materiale. Cu privire la prejudiciul moral cerut, motivând în baza certificatelor de spitalizare într-o clinică de cardiologie, instanța a dispus încasarea de la restaurantul E. în beneficiul reclamantei a sumei de 5000 MDL.

Pe 25 aprilie 2006, Curtea de Apel Chişinău a admis apelul depus de partea adversă, a casat hotărârea primei instanţe şi a pronunţat o nouă hotărâre de respingere a acțiunii reclamantei ca fiind nefondată. În baza raportului de expertiză din martie 2004, instanţa a constatat că apartamentul reclamantei a fost deteriorat ca urmare a lucrărilor neautorizate efectuate în blocul de locuit al reclamantei, menționând, în special, că în timpul lucrărilor, fundația apartamentului reclamantei nu a fost consolidată, fapt care a provocat fisurarea pereților. Cu privire la poluarea fonică, Curtea de Apel Chişinău a considerat că nu s-a demonstrat că există o legătură de cauzalitate între problemele de sănătate ale reclamantului și zgomotul provenit de la restaurant.

La o dată nespecificată, reclamanta a depus un recurs, susținând, între altele, că afirmațiile sale au fost sprijinite de rapoartele de expertiză ale CERCON. Prin decizia sa din 11 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul ca nefondat și a menținut hotărârea Curții de Apel Chișinău.

 

În drept:

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 6 din Convenţie:

Curtea a reiterat faptul că, deși articolul 6 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, acesta nu reglementează aspecte ce ţin de admisibilitatea probelor sau de aprecierea lor, materie care reprezintă, în primul rând o chestiune care ţine de dreptul intern şi de tribunalele naţionale.Curtea a amintit că în primul rând instanţele naţionale sunt cele care au competenţa de a stabili faptele şi de a interpreta legislaţia internă. În exercitarea puterii sale de control, rolul Curţii nu este sub nicio formă de a substitui instanţele naţionale competente, ci de a verifica din perspectiva art. 6 hotărârile pe care le-au pronunţat conform puterii lor de apreciere (Cârlan v. România nr. 34828/02, § 32, 20 aprilie 2010).

Prin urmare, Curtea a considerat că Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție, au dat un răspuns complet şi motivat la întrebările-cheie în cazul reclamantei.

 

Cu privire la încălcarea articolului 8 din Convenţie:

Curtea a observat că reclamanta a depus prima plângere cu privire la zgomotul cauzat de sistemul de ventilație din restaurantul E. pe 19 februarie 2004 și că problema nu fusese rezolvată până în septembrie 2005. Prin urmare, este cert faptul că reclamanta a trebuit să locuiască mai mult de optsprezece luni într-un apartament în care nivelul de zgomot depăşea nivelul maxim admis. Autoritățile moldovene nu au oferit nicio explicație pentru această perioadă lungă de inactivitate. Curtea nu a identificat dificultăți, care ar fi împiedicat autoritățile abilitate să i-a măsuri eficiente pentru a pune capăt zgomotul pe care reclamantul a fost expus.

Curtea a considerat că statul pârât nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive în baza Articolului 8 din Convenție, de a garanta respectarea dreptului reclamantei la viaţa privată și de familie.

Curtea a constatat că inconvenientele suferite de către reclamantă cu privire la activitatea restaurantului au fost suficient de serioase, impunând autorităților naționale obligația de a adopta măsuri pentru respectarea dreptului reclamantei la viața privată și de familie.

Prin urmare, Curtea a conchis că a avut loc o încălcare a Articolului 8 din Convenție.

 

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 13 din Convenţie:

Având în vedere constatarea încălcării art. 8 din Convenţie, Curtea a considerat că nu este necesar să se pronunţe separat cu privire la plângerea reclamantei în baza art. 13 din Convenție (a se vedea, printre altele, Kamil Uzun împotriva Turciei, nr. 37410/97, pct. 64, 10 mai 2007)

 

Curtea i-a acordat reclamantei suma de 4500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1685 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

 

Concluzie: încălcarea articolului 8 din Convenție (unanimitate). 

 

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Roman v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

                             

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă