Prepelița v. Republica Moldova – nr. 50799/14

Hotărârea din 3.12.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 3

Interzicerea torturii

Tratament inuman și degradant

Lipsa investigației efective

La 23 iunie 2014, reclamantul, Andrei Prepelița născut în anul 1982, care locuiește în Bălți, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 3 din Convenție dat fiind faptul că a fost supus relelor tratamente din partea colaboratorilor de poliție în timpul reținerii sale, dar și de lipsa unei investigații efective în acest sens.

În fapt:

Potrivit reclamantului pe 27 octombrie 2012 în timp ce mergea pe stradă, de el s-au apropiat mai multe persoane, reclamantul recunoscându-l pe unul dintre ei fiind un colaborator al poliției, care a aruncat un pachet de marihuana pe care îl avea în buzunar. Ulterior, trei dintre colaboratorii de poliție au început să-l lovească povocându-i leziuni corporale. Mai târziu, a fost condus la secția de poliție, unde fiind supus relelor tratamente a fost forțat să semneze un act după care a fost eliberat.

În aceeași zi a mers la un spital unde a fost diagnosticat cu multiple leziuni și tot în aceeași zi reclamantul a fost învinuit de opunere de rezistență colaboratorilor de poliție. Pe 29 octombrie 2012 reclamantul a depus o plângere împotriva colaboratorilor de poliție care au supus reclamantul la rele tratamente.

În baza plângerii reclamantului, autoritățile au pornit urmărirea penală care ulterior a fost încetată.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție

În urma alegațiilor reclamantului și Guvernului, Curtea a constatat că reclamantul a suferit numeroase leziuni după altercația cu colaboratorii de poliție. Din declarațiile reclamantului a reișit că acesta a fost maltratat atât în ​​timpul reținerii, cât și după ce a fost adus la secția de poliție. Declarațiile unora dintre martorii care au declarant în favoarea polițiștilor acuzați par să fi fost contradictorii cu însăși poziția colaboratorilor de poliție.

În absența unei explicații plauzibile pentru vătămările suferite de reclamant, Curtea a considerat că Guvernul nu a respins prezumția precum că reclamantul ar fi fost supus unor rele tratamente în timp ce se afla în custodia colaboratorilor de poliție. Astfel, Curtea a concluzionat că aceste leziuni au fost rezultatul maltratării de către colaboratorii de poliție. În consecință, a existat o încălcare substanțială a articolului 3 din Convenție.

Totodată, Curtea a notat că urmărirea penală privind circumstanțele prezentei cauze reprezintă omisiuni grave. O simplă lectură a materialelor investigației naționale a dat impresia că intenția procurorilor de a investiga cauza și de a descoperi adevărul nu a fost autentică. În acest sens, în cele din urmă, Curtea a observat că reclamantul nu a avut nicio ocazie să se confrunte cu polițiștii acuzați. Având în vedere cele expuse, a fost imposibil ca Curtea să concluzioneze că în prezenta cauză a avut loc o investigație oficială eficientă. Astfel, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție și sub aspectul procedural.

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 18 EUR cu titlu de prejudiciu material și 12 000 euro cu titlu de prejudiciu moral.

Concluzie (unanimitate):  încălcarea articolului 3 din Convenție. 

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Prepelița v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă