Melnic v. Republica Moldova – nr. 46351/08

Hotărârea din 2.7.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri civile

Articolul 6 – 1

Proces echitabil

Eşecul instanţelor de a se pronunța în privința termenului de prescripție – încălcare 

Pe 6 septembrie 2008, dna Ana Melnic, reclamantă, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție şi a articolului 1 din Protocolul nr.1, dată fiind examinarea de către instanțele naționale a unei acțiuni depuse cu expirarea termenului de prescripție de trei ani.

În fapt:

Pe 16 ianuarie 1997, Primăria Orhei le-a atribuit unor persoane fizice loturi de teren în oraș cu drept de proprietate. În baza acestei decizii, pe 3 aprilie 1997, Primăria Orhei i-a eliberat fratelui reclamantei (C.) un titlu de proprietate pentru 0,0569 ha de teren.

Pe 13 iulie 1998, C. a decedat. După decesul acestuia, reclamanta a preluat terenul în posesie și l-a folosit pentru propriile necesități.

Pe 10 septembrie 1999, Oficiul Cadastral Teritorial a înregistrat terenul ca aparținând lui C. cu drept de proprietate.

Pe 31 ianuarie 2000, Primăria Orhei a modificat anexa la decizia sa din 16 ianuarie 1997, însă C. era menționat în continuare în calitate de proprietar al terenului respectiv.

Pe 15 iulie 2005, Primăria Orhei a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la anularea dreptului de proprietate al lui C. și al reclamantei asupra terenului respectiv. Primăria a susținut că titlul de proprietate asupra terenului a fost emis în mod eronat, pentru că autoritatea locală îi repartizase un apartament şi acesta nu mai era eligibil pentru a obține şi un teren. Ca urmare a relocării spațiului locativ, Oficiul Cadastral Teritorial urma să radieze dreptul de proprietate al lui C. din listă, fapt pe care l-a omis. Între timp, la o dată nespecificată, reclamanta a inițiat o acțiune cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii fratelui său. Cele două acțiuni au fost conexate de către instanță pe 6 noiembrie 2006.

Pe 15 februarie 2017, Judecătoria Orhei a respins acțiunea depusă de Primărie și a admis cererea reclamantei. Judecătoria Orhei a constatat că Primăria nu a avut în vedere termenul de prescripție de trei ani. Totuşi, în dispozitiv, instanța nu a reținut că acţiunea era prescrisă, ci doar că era neîntemeiată. Instanța a admis, de asemenea, acțiunea reclamantei şi a prelungit termenul de acceptare a succesiunii fratelui său, motivând că aceasta intrase în posesia terenului imediat după moartea fratelui.

Pe 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul depus de Primărie şi a casat hotărârea primei instanțe. Instanţa a anulat titlul de proprietate eliberat pe numele lui C. asupra terenului, constatând că fusese obținut în mod eronat și că, potrivit legislației, acesta nu putea deţine în proprietate acel teren. Mai mult, instanța de apel a respins cererea reclamantei cu privire la prelungirea termenul de acceptare a succesiunii fratelui său, constatând că motivele omiterii termenului nu erau relevante.

Pe 12 martie 2008, Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia Curții de Apel Chișinău.

Reclamanta a prezentat documente care confirmau plata de către ea a diverselor taxe pentru terenul respectiv pe parcursul anilor.

În drept:

Cu privire la articolul 6 § 1 din Convenţie:

Curtea a stabilit că, în conformitate cu articolul 78 din vechiul Cod civil, instanțele de toate nivelurile trebuiau să verifice din oficiu dacă termenul de prescripție împiedica examinarea cauzei inițiate împotriva reclamantei. Mai mult, nu se poate afirma că instanțele nu cunoşteau despre această problemă, deoarece reclamanta a invocat-o expres în fața primei instanțe, care a avut în vedere acest argument.

În aceste circumstanțe, instanțele naționale erau responsabile să interpreteze modul în care se aplică termenul de prescripție invocat de către reclamantă. Totuşi, când au modificat soluţia dată de prima instanţă, instanţele superioare au omis acest aspect.

În absenţa unui considerent precis, este imposibil să se constate dacă aceste instanţe pur şi simplu au neglijat să trateze problema tardivității acțiunii sau dacă urmăreau să o respingă şi, în caz afirmativ, care le erau motivele (a se vedea Ruiz Torija, § 30, Hiro Balani v. Spania, 9 decembrie 1994, § 28, Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 iunie 2015, § 35 și Nichifor v. Republica Moldova, 20 septembrie 2016, § 30).

Curtea a conchis că procedurile nu au fost echitabile și că a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție.

Având în vedere constatările privind încălcările articolului 6 § 1 din Convenție, Curtea nu a considerat necesar să examineze în mod separat capătul de cerere în baza articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 1500 EUR cu titlu de prejudiciu material şi 1000 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Concluzie: încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie (unanimitate).

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Melnic v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă