Tuskia și alții v. Georgia - 14237/07

Hotărârea din 11.10.2018 [Secția a V-a]

Articolul 11

Articolul 11-1

Libertatea de întrunire pașnică

Profesori universitari îndepărtați de către poliție și amendați după intrarea neautorizată în biroul rectorului, în timpul unui protest: nicio încălcare

În fapt - Reclamanții, profesori care lucrează la Universitatea de Stat din Tbilisi, s-au opus reformelor universitare. În iulie 2006 a avut loc o întâlnire autorizată în Sala Mare a clădirii principale a Universității. La acea întâlnire, unul dintre candidați a fost „ales" ca nou rector al Universității. Ulterior, un grup de aproximativ douăzeci de persoane, inclusiv reclamanții, au forțat accesul în biroul rectorului în exercițiu și i-au cerut demisia. Ulterior, ei au fost scoși din birou de către poliție și au fost găsiți vinovați de comiterea unor contravenții.

În drept - Articolul 11, interpretat în lumina articolului 10

a) Dacă a existat o ingerință în exercițiul dreptului la libertatea de întrunire pașnică: Evenimentele care s-au derulat ca urmare a intrării neautorizate a reclamanților în biroul rectorului în exercițiu nu au constituit un exemplu standard de „întrunire pașnică". Deși evenimentele în discuție au avut loc într-o situație tensionată, nu s-a stabilit în cadrul procedurilor interne că conduita reclamanților a avut o natură violentă. Protestul reclamanților, privit în ansamblu, nu a avut o natură și un grad care să-i excludă din câmpul de protecție al articolului 11, interpretat ​​în lumina articolului 10, iar înlăturarea și răspunderea lor administrativă au constituit o interferență în dreptul lor la libertatea de întrunire.

b) Dacă ingerința a fost prevăzută de lege, a urmărit un scop legitim și a fost necesară într-o societate democratică

c) Îndepărtarea din birou: Ingerința în discuție a avut o bază în dreptul intern și a urmărit scopurile legitime ale prevenirii dezordinii publice și protecției drepturilor altora. Conduita reclamanților i-a intimidat pe angajați și pe studenți și a întrerupt funcționarea normală a instituției de învățământ. Protestul reclamanților a împiedicat cel puțin activitatea rectorului în exercițiu și a colegilor săi de alături timp de două ore.

 Reclamanților li s-a permis să desfășoare, fără întrerupere, o întrunire autorizată în prealabil în Sala Mare a clădirii principale a Universității timp de mai multe ore. Ulterior, aceștia au protestat timp de aproximativ două ore în biroul rectorului în exercițiu. Administrația Universității (inclusiv rectorul în exercițiu) - și, ulterior, poliția - au dat dovadă de toleranța necesară. Poliția nu a utilizat forța fizică împotriva reclamanților. În schimb, așa cum s-a stabilit în cadrul procedurilor interne, ofițerii de poliție au negociat cu reclamanții mai mult de o oră în privința retragerii lor pașnice. Mai mult, după îndepărtarea lor din birou, li s-a permis să rămână în incinta Universității și să-și continue protestul.

Având în vedere aceste considerente și având în vedere marja de apreciere aplicabilă în asemenea cazuri, îndepărtarea reclamanților nu a fost disproporționată.

ii) Răspunderea contravențională a reclamanților: Reclamanții au fost găsiți vinovați de comiterea unor contravenții și anume de încălcare minoră a ordinii publice și de opunere de rezistență în fața poliției. Conduita lor a tulburat ordinea publică din incinta universității. Deși poliția nu s-a confruntat cu nicio rezistență fizică, refuzul reclamanților (care a durat aproximativ o oră) de a îndeplini solicitările repetate ale ofițerilor de poliție a fost considerat de către tribunalul național rezistență față de un ordin legal emis de către poliție, indiferent de faptul că la finalul acestor negocieri, reclamanții au părăsit biroul în mod voluntar.

 Procedurile administrative derulate împotriva reclamanților au condus la aplicarea unor amenzi în valoare de aproximativ 45 EUR. Niciunul dintre reclamanți nu a fost arestat sau reținut. Având în vedere contextul general al evenimentelor - în special faptul că reclamanților li s-a permis să protesteze împotriva reformei universitare în curs de câteva luni, prin organizarea, între altele, de întruniri la sediul universității și având în vedere natura protestului din iulie 2006, care a culminat cu intrarea forțată a reclamanților în biroul rectorului, întreruperea activității administrației universității și refuzul de a se supune unor solicitări explicite și reiterate ale poliției de a părăsi biroul, pentru Curte a fost suficient să conchidă că ingerința în drepturile reclamanților în baza articolului 11, interpretat prin prisma articolului 10, a fost una proporțională cu scopul legitim urmărit și necesară într-o societate democratică.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

Având în vedere corectitudinea generală a procedurii, Curtea a hotărât (în unanimitate) că nu a existat o încălcare a articolului 6 §§ 1 și 3 (d), pentru că, în ciuda eșecului tribunalelor naționale de a-l audia pe rectorul în exercițiu și pe adjunctul său în ședința de judecată, drepturile de apărare ale reclamanților nu au fost limitate într-o măsură incompatibilă cu garanțiile prevăzute de acest articol.

(Taranenko v. Federația Rusă, 19554/05, 15 mai 2014, Notă informativă 174)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".