Milićević v. Muntenegru- 27821/16

Hotărârea din 6.11.2018[Secția II]

Articolul 8

Obligaţii pozitive

Eşecul autorităților de a proteja reclamantul de atacul violent din partea unei persoane bolnave psihic, care îl amenințase: încălcare

În fapt - La sfârșitul lunii ianuarie 2013, reclamantul a sesizat poliția privind faptul că X, un pacient care suferea de schizofrenie şi era la evidenţă, îl amenințase. Câteva zile mai târziu, el a fost atacat de X cu un ciocan și a suferit un traumatism cranian. Reclamantul a depus o plângere penală împotriva lui X, care ulterior a fost urmărit penal pentru provocare de vătămare corporală reclamantului, dar și pentru un alt incident care a avut loc în octombrie 2012, în care, fără niciun motiv, fusese înjunghiată o persoană- V.J.. Acesta a fost găsit vinovat de ambele acuzații și fusese supus unui tratament psihiatric obligatoriu.

Acţiunea civilă depusă, ulterior, de către reclamant, privind compensarea prejudiciului moral suferit ca urmare a presupusului eşec din partea statului de a întreprinde măsuri de prevenire, a fost respinsă de către instanțele naționale, nefiind constatată nicio responsabilitate din partea statului.

În drept - Articolul 8: Cadrul legal din Muntenegru prevedea, pentru infracțiunea de punere în pericol a securității personale a cuiva și unde procurorul de stat dispunea neînceperea urmăririi penale, indiferent de motive, că partea vătămată putea prelua urmărirea penală ca procuror subsidiar, prin urmare, cadrul juridic intern a oferit o protecție suficientă.

Deși s-a constatat că organele competente au intervenit după ce X l-a atacat pe reclamant, nu a putut fi trecută cu vederea inacțiunea autorităților naţionale și eșecul acestora de a se asigura că reclamantul era protejat după ce X l-a amenințat, sau pentru a se asigura că X a beneficiat de un tratament psihiatric după ce l-a înjunghiat pe V.J., fapt care a condus la materializarea amenințării în adresa reclamantului.

În special, autoritățile cunoscând faptul că X era un pacient cu tulburări mentale, aflat la evidenţă, că avuse în trecut un comportament violent, în special, atac asupra vecinilor, incendierea apartamentului și provocarea unei inundații în apartamentul vecinului, și că purta mereu la el un cuțit sau o altă armă de acest fel. De asemenea, autorităţile ştiind despre antecedentele penale ale lui X și că, în cursul acelor proceduri instanțele naționale au stabilit o legătură cauzală între starea mentală a lui X și infracțiunile comise. Mai mult, cu patru luni înainte de a ataca reclamantul, X a părăsit spitalul din proprie voință și contrar recomandării doctorului. La câteva zile după ce a părăsit spitalul, acesta l-a înjunghiat pe V.J, fără niciun motiv. Nu exista nicio dovadă că X a trecut controlul medical după ce îl atacase pe V.J., pentru a se asigura că administrase medicamentele, fapt care a indicat o lipsă de cooperare între poliție și instituţiile medicale. Fusese pus sub acuzare pentru acel atac, dar nu trecuse mai mult de trei luni, când X îl atacase pe reclamant. Mai mult, autoritățile erau la curent cu ameninţările lui X în adresa reclamantului, deoarece ultimul îl reclamase la poliție. Prin urmare, autoritățile ar fi trebuit să fie conștiente de riscul real și iminent de violență faţă de reclamant.

Lipsa unor măsuri suficiente luate de către autorități, ca reacție la comportamentul lui X a constituit o încălcare a obligațiilor pozitive ale statului, în baza articolului 8, pentru a asigura respectarea vieții private a reclamantului.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 4,500 EUR cu privire la prejudiciul moral suferit.

(Vezi de asemenea Hajduová v. Slovaciei, 2660/03, 30 noiembrie 2010, Nota Informativă 135)

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".