Coteț v. Republica Moldova – nr. 72238/14

Hotărârea din 23.10.2018 [Secţia a II-a]

 

Articolul 3

Tratament inuman şi degradant

 

Articolul 5

Dreptul la libertate și la siguranță

Articolul 5 § 3

Dreptul de a fi eliberat în cursul procedurii

 

Articolul 5 § 4

Termenul de examinare a cererii

 

Articolul 5 § 5

Dreptul la o compensație

 

Detenția arbitrară şi condițiile inumane și degradante în Penitenciar– încălcare

 

În fapt:

Reclamantul s-a născut în 1991 și locuiește în Chișinău.

A. Arestarea și detenția reclamantului.

Pe 15 iunie 2014 reclamantul a avut o altercație cu două persoane, unul fiind în stare avansată de ebrietate. În timpul altercației reclamantul a împins persoana care era în stare de ebrietate și a lovit-o pe cealaltă persoană. Drept urmare, persoana în stare de ebrietate a căzut la pământ şi s-a ales cu o leziune gravă la cap. Soția persoanei în stare de ebrietate și un vecin fusese martori ai scenei.

În aceeași zi reclamantul a fost reţinut fiind plasat în detenție. Pe 18 iunie 2014 Judecătoria Ialoveni a dispus aplicarea arestului preventiv în privinţa reclamantului pentru o perioadă de treizeci de zile. Reclamantul a contestat mandatul de arest, însă pe 1 iulie 2014, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul acestuia.

Pe 11 iulie 2014, Judecătoria Ialoveni a examinat demersul procurorului de prelungire a termenului arestului preventiv şi cererea habeas corpus depusă de către reclamant. Instanţa nu a considerat că sunt suficiente motive pentru a menţine în privinţa reclamantului măsura de arest preventiv şi a dispus plasarea acestuia sub control judiciar. Măsura preventivă aplicată fusese contestată de către procuror.

Pe 22 iulie 2014, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul procurorului, a anulat încheierea instanței și a dispus plasarea în arest a reclamantului pentru un termen de treizeci de zile. Pe 25 august 2014, reclamantul a fost luat de acasă și plasat în detenție.

Pe 1 septembrie 2014, reclamantul a depus o cerere habeas corpus la Judecătoria Ialoveni, susținând, printre altele, că cauza nu avea un grad înalt de complexitate și că toți martorii fuseseră audiați la începutul investigației.

Pe 17 septembrie 2014, Procuratura a depus o cerere de prelungire a termenului de arest în privinţa reclamantului, argumentând inter alia că, în perioada dintre 22 iulie 2014 și 25 august 2014, reclamantul s-a eschivat de la organul de urmărire penală.

Ulterior, pe 23 septembrie 2014, pe 17 octombrie 2014 şi pe 22 octombrie 2014 Judecătoria Ialoveni a prelungit de fiecare dată termenul de arest preventiv în privinţa reclamantului cu a câte 30 de zile.

Pe 22 octombrie 2014, reclamantul a solicitat dreptul de acces la dosarul cauzei în vederea obținerii copiilor de pe materialele depuse de către procuror împreună cu cererea acestuia din 7 octombrie 2014. Reclamantul a susținut că cererea procurorului a fost însoțită de un set de documente, în timp ce el a primit doar copia cererii. Reclamantul a depus, la aceeași dată, o cerere habeas corpus.

Cererea sa habeas corpus a fost respinsă în timp ce solicitarea cu privire la accesul la materialele dosarului nici nu a fost examinată.

Pe 14 noiembrie 2014, Procuratura a înaintat din nou demers Judecătoriei Ialoveni, solicitând prelungirea termenului de arest preventiv în privinţa reclamantului.

Pe 20 noiembrie 2014, reclamantul a depus o cerere habeas corpus.

Pe 20 noiembrie 2014, Judecătoria Ialoveni a respins cererea procurorului și a admis solicitarea habeas corpus depusă de către reclamant. Reclamantul a fost eliberat din arest având interdicţie de a părăsi oraşul și de a influenţa mersul anchetei.

B. Condiţiile de detenţie.

Reclamantul a fost deținut în Penitenciarul nr. 13. Potrivit acestuia, celula era supraaglomerată, lipsea ventilația, veceul nu era separat corespunzător de restul celulei, chiuveta avea robinetul ruginit, iar calitatea apei era foarte rea şi alimentația era insuficientă.

C. Încheierea procedurilor penale împotriva reclamantului.

Prin decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 9 martie 2017, reclamantul a fost recunoscut vinovat pentru huliganism şi vătămare gravă a integrităţii corporale cauzată din imprudenţă, fiind condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare.

 

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 5 § 3 din Convenţie: 

Curtea a reţinut că această cauză penală nu avea un grad înalt de complexitate și că urmau a fi audiate foarte puține persoane. De asemenea, Curtea a notat că principala acuzaţie adusă reclamantului era vătămare corporală cauzată din imprudenţă. La fel, se pare că reclamantul a cooperat cu autoritățile de anchetă în timpul procedurii penale, acesta avea un domiciliu permanent, un loc de muncă și nu prezentase anterior comportament violent.

Referitor la perioada dintre 11 iulie şi 25 august 2014, Curtea a reţinut că reclamantul s-a aflat în libertate și se pare că nu a existat riscul eschivării de la răspundere sau cel al ingerinței în mersul anchetei penale.

Prin urmare, Curtea a considerat că nu au existat motive relevante și suficiente pentru prelungirea arestului preventiv al reclamantului pentru un termen aproximativ de 4 luni. Astfel, Curtea a conchis că a fost avut loc încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție.

Cu privire la încălcarea articolului 5 § 4 din Convenţie: 

Curtea a reiterat că articolul 5 § 4 din Convenție, garantând persoanelor arestate dreptul de a iniția proceduri de contestare a legalității privării lor de libertate, își proclamă, de asemenea, după instituirea unei astfel de proceduri, dreptul la o hotărâre judecătorească rapidă privind legalitatea detenției și ordonarea încetării acţiunii, dacă aceasta se dovedește a fi ilegală.

Curtea a notat că Judecătoria Ialoveni a examinat cererea habeas corpus, depusă de către partea apărării la 1 septembrie 2014, după 22 de zile. O astfel de perioadă nu poate fi considerată conformă cu cerința unei hotărâri judecătorești rapide în sensul articolului 5 § 4 din Convenție. În acest sens, Curtea a reamintit că, în hotărârea sa în cauza Şarban, a constatat o întârziere de douăzeci și una de zile ca fiind excesiv de lungă.

În consecință, a avut loc o încălcare și a articolului 5 § 4 din Convenție.

Cu privire la încălcarea articolului 5 § 5 din Convenţie:  

Curtea a considerat că a avut loc încălcarea articolului 5 § 5 din Convenție, din cauza lipsei unui remediu național pentru încălcarea articolului 5 §§ 3 și 4 din Convenție.

Cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție:

Curtea a reamintit că a constatat în numeroase hotărâri că condițiile de detenție în Penitenciarul nr. 13 sunt contrare articolului 3 din Convenție (a se vedea, Hadji v. Moldova, nr. 32844/07 și 41378/07, § 20, 14 februarie 2012, Silvestru v. Republica Moldova, 28173/10, 13 ianuarie 2015 și Pisaroglu contra Republicii Moldova, nr.21061 / 11, 3 martie 2015).

Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care ar convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la fondul plângerilor reclamantului. Prin urmare, Curtea Europeană a considerat că, în timpul detenţiei în Penitenciarul nr. 13 din Chișinău, reclamantul a fost supus unor tratamente de o intensitate care depășeşte nivelul inevitabil al suferinței inerente detenției. În consecință, Curtea a conchis existenţa unei încălcări a articolului 3 din Convenție.

 

Concluzie: încălcarea articolelor 3 şi 5 §§ 3, 4, 5 din Convenție (unanimitate).

 

Curtea a acordat reclamantului 4000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 2000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

  

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Coteț v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. El constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă