Kasat v. Turcia - 61541/09

Hotărârea din 11.9.2018 [Secția a II-a]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Serviciu militar efectuat de către un recrut care nu a informat autoritățile despre scolioza sa: nicio încălcare

În  fapt – Reclamantul a fost declarat apt pentru efectuarea serviciului militar în cadrul forțelor speciale montane. În timpul serviciului său, medicii l-au diagnosticat cu scolioză și slabe dureri de spate. După un tratament acordat în spital și o operație, acesta a fost trimis în concediu medical și scutit de serviciul militar, fiindu-i stabilită o capacitate de muncă de 55%.

Reclamantul a considerat că autoritățile militare sunt răspunzătoare de consecințele condiției sale, susținând că nu era apt să fie înrolat în trupele speciale, iar îndatoririle sale militare au condus la boala sa. Cererea lui de despăgubire împotriva statului nu a avut succes.

În drept - Articolul 8: Autoritățile militare aveau datoria să se asigure că recruții erau apți din punct de vedere medical să facă față condițiilor inerente serviciului și în locul în care au fost repartizați.

În această privință, reclamantul a fost supus procesului obișnuit de examinare medicală, pentru a i se verifica starea de sănătate pentru serviciul militar înainte de pregătirea sa, și a fost declarat apt. Mai mult, la data mobilizării sale, el nu a informat autoritățile despre existența vreunei probleme de sănătate.

Potrivit rapoartelor disponibile la dosar, examenul medical inițial efectuat la data recrutării putea să nu fie suficient pentru a se diagnostica scolioza, pentru că reclamantul nu a atras atenția asupra vreunui simptom evident sau asupra zonei afectate a coloanei vertebrale.

După ce a fost înrolat în trupele speciale, reclamantul a fost supus unui examen medical care a presupus, în special, o radiografie toracică a părții din față, nu și o radiografie a spatelui. Ca urmare a acestei examinări, el a fost declarat apt și a început pregătirea specială.

Totuși, în conformitate cu normele existente, scolioza îl făcea inapt pe recrut pentru serviciul militar. Acestea fiind spuse, de vreme ce nu existau semne evidente ale unui handicap, ar fi fost excesiv ca statul să recurgă la o examinare mai aprofundată decât cea prevăzută de normele forțelor armate privind aptitudinea fizică pentru serviciul militar. De asemenea, ar fi disproporționat să li se ceară autorităților militare să efectueze, în cazul fiecărui candidat al trupelor speciale, teste medicale specifice ca radiografiile, pentru că există posibilitatea ca aceștia să nu îndeplinească o condiție de bază..

Mai mult, autoritățile militare nu pot fi învinuite de lipsă de bună-credință. Ele au reacționat corect și suficient de repede, după ce au fost identificate problemele reclamantului. Acesta a fost internat în spital și supus unei operații, statul suportând toate cheltuielile. În plus, de vreme ce medicii au considerat că reclamantul nu mai putea continua să-și îndeplinească serviciul militar, el a fost eliberat de exercitarea acestuia. În fine, prin evaluările medicale efectuate ulterior nu a fost stabilită nicio legătură cauzală între serviciul militar și existența, împreună cu agravarea, condiției suferite de către reclamant.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1, pentru că ofițerii din cadrul Înaltei Curți Administrative Militare nu au prezentat suficiente garanții de independență.

Articolul 41: 1 500 EUR cu privire la prejudiciul moral suferit; capătul de cerere privind repararea prejudiciului material – respins.

(Vezi, de asemenea, Álvarez Ramón v. Spania, 51192/99, 3 iulie 2001; Lütfi Demirci și alții v. Turcia, 28809/05, 2 martie 2010, Notă informativă; și Fișa privind sănătatea).

 © Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".