Cucu şi alţii v. Republica Moldova – nr. 7753/13, nr. 75188/13 şi nr. 76511/14

Hotărârea din 10.7.2018 [Secţia a II-a]

Articolul 5 § 1

Dreptul la libertate şi la siguranţă

Compensaţia insuficientă acordată face ca persoana să nu-şi piardă statutul de victimă a încălcării articolului 5 § 1 din Convenție (detenţia ilegală) – încălcare  

În fapt:

Primul și al doilea reclamant au fost arestați în data de 8 și 9 aprilie 2009, ca rezultat al protestului masiv care a avut loc la Chișinău, după alegerile din 5 aprilie 2009. Reclamanţii au fost plasați în detenție timp de 10 și, respectiv, 7 zile. Ulterior, procesul penal în privinţa lor a fost încetat.

Cel de-al treilea reclamant a fost acuzat de fraudă, fiind plasat în arest preventiv între 15 și 18 aprilie 2004 și între 28 iulie și 3 august 2005, adică timp de 9 zile. Ulterior, procesul penal în privinţa lui a fost încetat. Guvernul a contestat faptul că cel de-al treilea reclamant a fost ținut în detenţie între 28 iulie și 3 august 2005.

La diferite date, reclamanții au introdus acțiuni civile în baza Legii nr. 1545-XIII  din  25.02.1998 „privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti”, solicitând 115.000 de MDL (echivalentul a 6.765 EUR ), 600.000 MDL (echivalentul a 36.700 EUR) și, respectiv, 80.000 MDL (echivalentul a 4800 EUR), drept compensație pentru prejudiciul moral suferit. Pe 11 decembrie 2013, pe 3 iulie 2013 și, respectiv, pe 28 mai 2014, Curtea Supremă de Justiție a concluzionat că detenția reclamanților era ilegală și cu încălcarea articolului 5 din Convenție, acordându-le 15.000 MDL (echivalentul a 835 EUR), 7.000 MDL (echivalentul a 428 EUR) și, respectiv 6.000 MDL (echivalentul a 317 EUR), drept despăgubire pentru prejudiciul cauzat. Instanțele naționale au constatat, inter alia, că cel de-al treilea reclamant a fost ținut în detenţie între 15 și 18 aprilie 2004 și între 28 iulie și 3 august 2005.

În plus, primul și al doilea dintre reclamanţi făceau parte din grupul de persoane recunoscute ca victime ale evenimentelor din aprilie 2009, fiindu-le acordate prin două hotărâri ale Guvernului sumele de 10.000 MDL (echivalentul a 625 EUR) și 7000 MDL (echivalentul a 444 EUR).

Curtea a notat că deoarece obiectul cererilor (nr. 7753/13, 75188/13 și 76511/14) este similar, prin urmare, este oportună conexarea acestora cu examinarea lor simultană.

În drept:

Cu privire la articolului 5 § 1 din Convenţie:

Curtea a statuat în repetate rânduri, că articolul 5 din Convenție este, împreună cu articolele 2, 3 și 4, printre drepturile fundamentale care protejează securitatea fizică a individului. Scopul său principal este de a preveni privarea arbitrară sau nejustificată de libertate (a se vedea, de exemplu, Buzadji v. Republica Moldova [MC], nr. 23755/07, § 84, CEDO 2016 (extrase)).

Faptul că reclamanţilor le-a fost încălcat dreptul garantat de articolul 5 § 1 din Convenție nu a fost contestat de către părți. În acest sens, Curtea nu vede niciun motiv să se îndepărteze de constatările instanțelor naționale, care au recunoscut încălcarea articolului respectiv. De asemenea, Curtea a notat că instanțele naționale și Guvernul au acordat reclamanților despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. Prin urmare, Curtea a considerat că problema principală este aprecierea dacă compensaţia acordată a fost proporțională cu prejudiciul suferit de către reclamanți. Curtea a reamintit, că nivelul compensației nu trebuie să fie disproporţionat în comparație cu cel acordat de Curte în cazuri similare.

Astfel că, în prezenta cauză, statutul de victimă și, prin urmare, existența unei încălcări este legată de compensaţia financiară acordată la nivel național, or aprecierea Curții implică o comparație dintre aceasta cu cea pe care Curtea o acordă în cazuri similare.

Curtea a reţinut că Curtea Supremă de Justiţie și Guvernul au acordat primului reclamant echivalentul a 1460 EUR, 862 EUR celui de-al doilea reclamant și 317 EUR celui de-al treilea reclamant, drept prejudiciul moral. Aceste sume sunt inferioare celor acordate de Curte în cazuri similare, în care a constatat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție (vezi Ganea v. Moldova, nr.2474 / 06, 17 mai 2011, 6000 EUR pentru detenția ilegală, în cauza Cristina Boicenco v. Moldova, nr. 25688/09, 27 septembrie 2011, 6000 EUR pentru detenția ilegală).

Având în vedere cele expuse, Curtea a considerat că reclamanții pot încă să pretindă că sunt victime ale încălcării articolului 5 § 1 din Convenție.

De asemenea, Curtea a constatat că a fost încălcat articolul 5 § 1 din Convenție, dat fiind detenția ilegală a reclamanților timp de 10, 7 și respectiv 9 zile.

Având în vedere faptele din speță, observațiile părților și constatările sale în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, Curtea a considerat că nu este necesar să se pronunțe separat asupra pretinsei încălcări a articolului 5 § 5.

Curtea a acordat fiecărui reclamant a câte 4 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1 500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie: încălcarea art. 5 § 1 din Convenţie (unanimitate).

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Cucu şi alţii v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. El constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă