Irlanda v. Regatul Unit - 5310/71

Hotărârea din 20.3.2018 [Secția a III-a]

Articolul 33

Cauză interstatală

Articolul 3

Tratament degradant

Tratament inuman

Regula 80 din Regulamentul Curții: Cererea de revizuire a unei hotărâri

Un pretins nou fapt fără vreo influență decisivă pentru constatările făcute în hotărârea inițială: cerere de revizuire respinsă

În fapt – În hotărârea sa Irlanda v. Regatul Unit (5310/71, 18 ianuarie 1978), Curtea a reținut, în contextul crizei din Irlanda de Nord marcată de terorism și de dezordini civile, că utilizarea de către autorități a cinci tehnici de interogare în 1971 au constituit un tratament inuman și degradant, cu încălcarea articolului 3, și că utilizarea acestor cinci tehnici nu au constituit tortură în înțelesul articolului 3.

Pe 4 iunie 2014, rețeaua de televiziune irlandeză a transmis un program intitulat „Dosarele torturii”, care a pus în discuție procedurile inițiale din fața Comisiei și a Curții și care a scos în evidență un număr de documente din arhivele britanice devenite disponibile recent.

Pe 4 decembrie, Guvernul reclamant a informat Curtea că a luat cunoștință de documente și că acestea nu erau cunoscute de către Curte la momentul pronunțării hotărârii, ele putând avea o influență decisivă în privința problemei speciale a catalogării drept tortură a celor cinci tehnici utilizate. În consecință, Guvernul a cerut revizuirea hotărârii în înțelesul Regulii 80 din Regulamentul Curții, în baza următoarelor două motive:

- În primul rând, faptul că un expert psihiatric angajat de către Guvernul reclamat în procedurile inițiale a indus în eroare Comisia în privința efectelor grave și pe termen lung ale celor cinci tehnici

- și în al doilea rând, că Guvernul reclamat de atunci a ascuns informații importante în privința acestor tehnici.

În drept – Regula 80: Posibilitatea revizuirii prevăzute de Regulamentul Curții reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a hotărârilor trebuie supuse unei analize stricte.

 a) Dacă a fost respectat termenul de șase luni stabilit de regula 80 § 1 din Regulamentul Curții:

Guvernul reclamat a susținut că Guvernul reclamant a primit câteva documente importante chiar înainte de luna iunie 2014. Acesta a menționat, întâi, că termenul de șase luni pentru cererea de revizuire a început să curgă de la data la care Guvernul reclamant putea avea cunoștință, în mod rezonabil, de noile fapte și, în al doilea rând, că faptele care pot fi descoperite din surse publice accesibile trebuiau considerate ca fiind cunoscute.

Cu privire la cerința separată a regulii 80 § 1, și anume dacă noul fapt „nu putea fi cunoscut în mod rezonabil” de către partea care cere revizuirea, aceasta se referă la situațiile în care faptul nou care constituie baza cererii de revizuire putea fi cunoscut deja de către parte înainte de pronunțarea hotărârii inițiale, și nu, ca în prezenta cauză, la mult timp după formularea concluziei în cazul procedurilor inițiale. Totuși, având în vedere caracterul excepțional al procedurii de revizuire, care contesta caracterul definitiv al hotărârilor Curții, se putea susține că, odată ce lua cunoștință de posibilele motive pentru revizuire, partea avea o anumită obligație de diligență și trebuia, așadar, să întreprindă pași rezonabili pentru a stabili dacă aceste motive existau în realitate, pentru a-i cere Curții să se pronunțe cu privire la cauză fără întârziere (vezi Grossi și alții v. Italia, 18791/03, 30 octombrie 2012).

Prezenta cerere de revizuire a avut un caracter complex: circumstanțele transpăreau dintr-un număr semnificativ de documente care, analizate împreună, conduceau Guvernul reclamant la concluzia existenței unei baze pentru cererea de revizuire. Guvernul reclamant nu a rămas pasiv atunci când a primit documente care puteau dezvălui fapte noi înainte de iunie 2014. Acele documente au fost supuse verificării unui consilier care a sugerat că nu erau suficiente în sine pentru a fi justificată înaintarea unei cereri de revizuire. Cu privire la obligația de a întreprinde mai multe, trebuie să se noteze că documentele relevante nu erau disponibile imediat. Guvernul reclamant a trebuit să efectueze o cercetare suplimentară a unei categorii mai vaste de documente posibil relevante în arhivele naționale ale Regatului Unit.

În concluzie, Guvernul reclamant nu „a luat cunoștință” de vreun fapt nou înainte de luna iunie 2014. Curtea a avut, de asemenea, dubii că Guvernul reclamant putea „lua cunoștință” în mod rezonabil de documentele care conțineau faptele pe care se baza cererea sa de revizuire înainte de luna iunie 2014. Prin urmare, cererea de revizuire a fost înaintată în termenul de șase luni stabilit de regula 80 § 1 din Regulamentul Curții.

 b) Dacă acestea reprezintă fapte „care, prin natura [lor], ar fi putut exercita o influență decisivă” cu privire la soluția hotărârii din 18 ianuarie 1978:

 (i) Întinderea cererii de revizuire –Deși Guvernul reclamant nu a urmărit să modifice constatarea Curții privind existența unei încălcări a articolului 3, ci motivele pe care se baza această constatare, revizuirea cerută se referea la o concluzie importantă din hotărârea inițială stabilită în două puncte separate ale părții ei operative și a constituit o problemă care putea face obiectul unei cereri de revizuire.

 (ii) Dacă documentele prezentate de către Guvernul reclamant demonstrează fapte noi – Acolo unde documentele au fost prezentate în sprijinul unei cereri de revizuire, trebuie să se stabilească dacă acestea au oferitprima facie suficiente în sprijinul versiunii părții cu privire la evenimente. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere modul în care s-au desfășurat procedurile inițiale și în special modul în care au fost stabilite faptele cazului.

Cu privire la documentele prezentate în sprijinul primului motiv al revizuirii, Curtea a avut dubii că acestea conțineau suficiente probe prima facie ale presupusului fapt nou potrivit căruia expertul psihiatric a indus în eroare Comisia cu referire la efectele grave și pe termen lung ale celor cinci tehnici. Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire, dacă un număr de documente prezentate în sprijinul său demonstrau faptul că Guvernul de atunci al Regatului Unit dorea să evite orice analiză detaliată a utilizării celor cinci tehnici, faptele relevante ca atare nu erau unele „necunoscute” pentru Curte la momentul procedurilor inițiale. În hotărârea inițială, Curtea a regretat atitudinea Guvernului reclamat, care nu a acordat întotdeauna asistența dorită.

 c) Dacă presupusele fapte noi au exercitat o „influență decisivă” –Pentru a fi permisă revizuirea, trebuie să se demonstreze că a existat o eroare de fapt și o legătură cauzală între faptul stabilit în mod eronat și concluzia pe care a tras-o Curtea. Din motivarea hotărârii inițiale trebuia să reiasă clar faptul că Curtea nu ar fi ajuns la o anumită concluzie dacă ar fi cunoscut adevărata stare a lucrurilor. Din contra, acolo unde persistă dubii cu privire la influența decisivă reală a unui fapt nou asupra hotărârii inițiale, certitudinea juridică trebuie să prevaleze, iar hotărârea definitivă să rămână în vigoare.

Având în vedere atât formularea regulii 80, cât și scopul procedurilor de revizuire, cererea de revizuire nu a fost concepută pentru a-i permite unei părți să solicite revizuirea în lumina jurisprudenței subsecvente a Curții. În consecință, Curtea și-a efectuat analiza în lumina jurisprudenței relative la articolul 3, așa cum era aceasta atunci.

În procedurile inițiale, Comisia a scos în evidență faptul că au existat alți experți care au considerat că efectele subsecvente aplicării celor cinci tehnici erau mai curând unele minore și că acestea nu produceau efecte pe termen lung. Totuși, incertitudinea existentă în această privință nu o împiedică să conchidă că utilizarea celor cinci tehnici a echivalat cu tortura, în înțelesul articolului 3.

Revenind la hotărârea inițială, problema posibilelor efecte pe termen lung ale utilizării celor cinci tehnici nu a fost menționată în analiza juridică. Era dificil să se susțină că hotărârea inițială a acordat o importanță deosebită incertitudinii și efectelor lor pe termen lung, dincolo de considerarea acestui fapt drept element decisiv pentru tragerea unei alte concluzii decât cea a Comisiei. Așa cum a rezultat din motivarea hotărârii inițiale, diferența dintre noțiunile de „tortură” și „tratament inuman și degradant” era o problemă de grad care depindea de intensitatea suferinței provocate. În mod necesar, analiza acestei diferențe de grad depindea de un număr de elemente.

Fără existența unui indiciu în hotărârea inițială potrivit căruia, dacă s-ar fi demonstrat că cele cinci tehnici puteau avea efecte grave pe termen lung din punct de vedere psihiatric, doar acest element ar fi putut conduce Curtea la concluzia că utilizarea celor cinci tehnici a provocat o „suferință foarte gravă și chinuitoare” încât să fie calificată drept tortură, Curtea nu a putut conchide că presupusele fapte noi puteau avea o influență decisivă pentru hotărârea inițială.

 Concluzie – cererea de revizuire - respinsă (șase voturi la unu).

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiție. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova”.