Podeschi v. San Marino - 66357/14

Hotărârea din 13.4.2017 [Secția I]

Articolul 5

Articolul 5-4

Controlul legalității detenției

Presupusa imposibilitate de a contesta legalitatea detenției preventive, dată fiind aplicarea unui regim secret temporar într-o anchetă privind spălarea banilor: nicio încălcare

În fapt – Reclamantul, politician, fusese arestat și deținut preventiv timp de un an și patru luni în baza suspiciunii de spălare a banilor. În fața Curții europene, acesta s-a plâns inter alia că, contrar articolului 5 § 4 din Convenție, a fost privat de accesul la documentația pe care trebuia s-o consulte pentru a contesta măsura detenției, documentație care fusese clasificată sub un regim secret temporar, aplicabil în anumite anchete.*

În drept – Articolul 5 § 4: Unele materiale au fost clasificate pentru că era necesară continuarea anchetei și pentru a nu se compromite măsurile planificate de către anchetatori, în legătură cu o presupusă afacere care a implicat spălarea de bani.

Nu exista niciun dubiu că spălarea de bani amenința în mod direct preeminența dreptului, astfel încât exista un puternic interes public în secretizarea anumitor metode ale poliției și în derularea eficientă a anchetei penale. Chiar acest fapt constituise o justificare suficientă pentru impunerea anumitor restricții în privința caracterului contradictoriu al proocedurilor, în legătură cu articolul 5 § 4.

Reclamantul sau consilierii săi juridici au putut participa în mod efectiv la procedurile tribunalului referitoare la detenția sa continuată și au făcut observații în mod repetat la diferitele nivele de jurisdicție.

Acțiunea legii privind regimul secret temporar era delimitată, de vreme ce erau cerute motive de „ordin excepțional”, iar regimul putea dura, de obicei, doar pentru o perioadă strict necesară, având termene-limită maxime. În lumina unui puternic interes public concurent de combatere a spălării banilor, garanțiile existente nu puteau fi considerate insuficiente a priori.

Revenind la faptele cazului reclamantului, tribunalele naționale nu par să se fi bazat în deciziile lor pe documentația esențială care nu era disponibilă pentru reclamant. De asemenea, nu a rezultat din aceste fapte că vreunul din elementele care nu i-au fost dezvăluite reclamantului au format baza deciziilor tribunalelor naționale în legătură cu suspiciunea lor rezonabilă sau că s-a făcut trimitere în mod special la acestea, în deciziile în discuție. Rezultă că reclamantul ar fi putut contesta existența unei suspiciuni rezonabile împotriva sa, în special motivele și elementele pe care se fundamentau acuzațiile, în baza informațiilor aflate în posesia sa, așa cum a procedat cu diferite ocazii.

În privința temerii că reclamantul ar fi falsificat probele sau ar fi recidivat, faptele menționate de către tribunalul național în hotărârea sa au fost suficient de detaliate pentru a-I permite reclamantului să le conteste, ca bază a detenției sale. Mai mult, temerea falsificării probelor nu s-a întemeiat doar pe comportamentul reclamantului din detenție, ci și pe comportamentul său anterior și pe capacitatea lui de a manipula adevărul. În sfera complexă și serioasă a spălării banilor, care presupunea capacitatea de a ascunde fonduri dobândite în mod ilegal și de a le reintroduce, în mod camuflat, în sistemul financiar legal, exista riscul general al falsificării probelor sau al recidivării, care decurge din însăși natura crimei organizate. Mai mult, referirea la comportamentul reclamantului din timpul detenției, fără a fi dezvăluite probele către acesta, reprezentase doar un argument suplimentar pentru un motiv corolar al detenției, fără legătură cu suspiciunea rezonabilă persistentă. Având în vedere cele menționate, faptul că într-o hotărâre din septembrie 2014 autoritățile s-au bazat în parte pe elemente care nu au fost incluse în dosarul reclamantului nu a fost suficient în sine pentru a se constata o încălcare a articolului 5 § 4.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

De asemenea, Curtea a conchis, în unanimitate, că nu există o încălcare a articolului 3 în privința condițiilor de detenție a reclamantului și că nu există o încălcare a articolului 5 § 3 cu privire la durata detenției preventive a reclamantului.

* Articolul 5 din Legea nr. 93/2008 privind regulile de procedură penală și confidențialitatea anchetelor penale le permitea judecătorilor să aplice regimul secret temporar acolo unde existau motive speciale cu caracter excepțional fără de care nu ar fi fost posibilă derularea cu succes a anchetei.