Abuhmaid v. Ucraina - 31183/13

Hotărârea din 12.1.2017 [Secţia a V-a]

Articolul 13

Remediu efectiv

Incertitudinea referitoare la reglementarea statutului imigranţilor: nici o încălcare

În fapt – Reclamantul, posesor al unui paşaport eliberat de către Autoritatea Palestiniană, a ajuns în Ucraina în 1993. În martie 2010, acesta a solicitat prelungirea permisului său de şedere. Autorităţile au notat că permisul său expirase în noiembrie 2009 şi că reclamantul încălcase regulile în materie de migraţie. Pe 17 martie 2010, poliţia a emis un ordin de expulzare a reclamantului din Ucraina. Tribunalele naţionale au declarat admisibilă cererea autorităţilor, însă pe 29 octombrie 2014 au reţinut că îndepărtarea forţată a reclamantului din Ucraina i-ar încălca acestuia dreptul la respectarea vieţii de familie. Reclamantul s-a plâns, în baza articolelor 8 şi 13 din Convenţie, de incertitudinea şederii şi statutului său de mai departe în ţară. Acesta a susţinut în special că ordinul de expulzare din 17 martie 2010 rămăsese în vigoare şi că acesta nu-şi putea legaliza şederea.

În drept – Articolul 13 coroborat cu articolul 8: Hotărârile iniţiale ale tribunalelor naţionale care au permis îndepărtarea forţată a reclamantului de pe teritoriul Ucrainei la cererea autorităţilor au fost anulate, iar reclamantului i s-a dat posibilitatea să solicite azil, oferindu-i-se un temei juridic de a rămâne în Ucraina pe durata examinării solicitării sale. Ca atare, acesta nu a întâmpinat vreun risc real şi iminent de expulzare din Ucraina. Totuşi, şansele şederii sale de mai departe rămâneau incerte, iar din acest punct de vedere, reclamantul nu-şi putea rezolva statutul.

Respectarea vieţii private a reclamantului în coroborare cu cerinţa remediilor naţionale efective au presupus existenţa unei obligaţii pozitive din partea statului reclamat de a garanta o procedură efectivă şi accesibilă sau un set de proceduri care să permită stabilirea şederii şi a statutului său de mai departe în Ucraina, în justă conformitate cu interesele vieţii sale private. În această privinţă, Curtea a observat că, în 2001, Ucraina a adoptat Legea imigraţiei, care stabilea condiţiile şi procedurile pentru străinii şi apatrizii care doreau să aibă o reşedinţă permanentă în ţară. Deşi reclamantul nu avusese succes în încercarea sa de a-şi rezolva problema şederii şi a statutului său în Ucraina în conformitate cu acea Lege, nimic nu sugerase că acest fapt putea fi pus pe seama unei deficienţe a reglementărilor relevante sau că acesta nu mai avea acces la procedurile în discuţie.

Problemele legate de incertitudinea şederii reclamantului în Ucraina şi imposibilitatea sa de a-şi rezolva statutul în această ţară nu fuseseră soluţionate prin refuzul expulzării sale forţate şi nu era clar dacă acestea puteau fi soluţionate în mod efectiv cu ajutorul procedurilor stabilite de Legea imigraţiei. Totuşi, având în vedere faptul că reclamantul încă mai avea acces la diferitele proceduri naţionale care puteau conduce la rezolvarea şederii şi a statutului său în Ucraina, nu se putea afirma că statul reclamat şi-a ignorat obligaţiile pozitive de a garanta o procedură efectivă şi accesibilă sau un set de proceduri care să permită soluţionarea şederii şi a statutului său de mai departe în Ucraina.

Concluzie: nici o încălcare (unanimitate).

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Abuhmaid v. Ucraina de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.