Zadumov v. Rusia - 2257/12

Hotărârea din 12.12.2017 [Secția a III-a]

Articolul 46

Articolul 46-2

Executarea unei hotărâri

Măsuri cu caracter general

Lipsa rezonabilității și a practicabilității pronunțării în privința necesității măsurilor cu caracter general

Articolul 6

Articolul 6-3-d

Audierea martorilor

Imposibilitatea examinării martorilor acuzării de către apărare: încălcare

În fapt – Reclamantul a susținut, în special, că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin prisma imposibilității sale de a examina un martor al acuzării, ale cărei declarații au condus la condamnarea sa pentru ucidere din culpă.

În drept – Articolul 6 § 1 și articolul 6 § 3 (d): Nu a existat niciun motiv întemeiat pentru absența martorului de la ședințele de judecată și de la citirea mărturiilor sale preliminare care au constituit probe „decisive” pentru condamnarea reclamantului.

Cu privire la existența unor factori suficienți de ponderare în vederea compensării handicapurilor create apărării, sistemul juridic rus oferea, de principiu, garanții procedurale puternice care să protejeze dreptul unui acuzat de a examina martorii care depun mărturii împotriva sa, asigurându-se faptul că citirea mărturiilor în absența martorilor reprezenta doar o excepție. Aceste reglementări procedurale, care de altfel puteau fi considerate suficiente, nu puteau remedia dificultățile întâmpinate de apărare, dată fiind decizia nemotivată a tribunalului național de a renunța la măsurile care asigură prezența martorului. Prin urmare, în ciuda existenței în sistemul juridic rus a unor garanții procedurale puternice care garantează dreptul unui acuzat de a examina martorii care depun mărturii împotriva sa, tribunalele naționale au eșuat să pună în aplicare suficiente garanții. Lipsa unor motive valide pentru absența martorului și lipsa unor măsuri de ponderare suficiente, în ciuda disponibilității lor evidente, ca și evaluarea superficială a autenticității declarațiilor ei, au cântărit mai mult decât evaluarea caracterului echitabil al procesului ca întreg.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 46: Domeniul de aplicare al circumstanțelor excepționale care cer evaluarea obligațiilor unui stat în baza articolului 46 din Convenție era unul restrâns în mod necesar. Curtea a trebuit să stabilească cu atenție dacă absența martorilor acuzării la proces putea fi clasificată drept o problemă structurală sau sistemică în Rusia și dacă cadrul juridic sau practica existentă cerea dispunerea aplicării unor măsuri generale anume.

În anii recenți, Guvernului i-au fost comunicate aproximativ 250 de cereri depuse împotriva Rusiei, în care o problemă similară acestui caz constituia controversa de bază. De vreme ce numărul general al cazurilor pendinte comunicate Guvernului era destul de semnificativ, nu trebuia să se treacă cu vederea faptul că acestea s-au acumulat, pe agenda Curții, timp de mai mult de zece ani. Ca atare, cifrele de mai sus nu indicau existența în trecut sau în prezent a unei probleme sistemice ori structurale.

La acel moment, cadrul legislativ existent pentru utilizarea declarațiilor martorilor absenți, ca și indiciile interpretative oferite de către Curtea Supremă, ofereau garanții procedurale puternice care să protejeze dreptul acuzatului de a examina martorii care depun mărturii împotriva sa și care să asigure faptul că citirea declarațiilor martorilor absenți era posibilă doar cu titlu de excepție. Mai mult, fără a a se ante-pronunța cu privire la amendamentele din 2016 la Codul de procedură penală, care nu erau aplicabile la momentul în care au avut loc faptele cazului, acestea păreau să consolideze drepturile apărării. În această privință, Curtea a considerat că nu ar fi potrivit să ofere vreun indiciu privind măsurile cu caracter general care pot fi implementate în cazurile precum cel de față, în care faptele au avut loc înainte de cele mai recente amendamente legislative.

În același timp, prezenta hotărâre va beneficia de măsurile cu caracter general destinate creșterii gradului de conștientizare și de consolidare a capacităților autorităților naționale în modul stabilit în Recomandările Comitetului Miniștrilor CM/Rec(2002)13 din 18 decembrie 2002, CM/Rec(2004)4 din 12 mai 2004 și CM/Rec(2008)2 din 6 februarie 2008. Curtea a menținut această poziție, având în vedere, de asemenea, faptul că aceste Recomandări reflectau practica bine-stabilită a statelor membre în implementarea hotărârilor Curții și, prin urmare, formau o parte esențială și obișnuită a măsurilor întreprinse în cadrul procesului de punere în executare.

În aceste circumstanțe, era nerezonabil și nepractic să se facă vreo afirmație privind necesitatea măsurilor cu caracter general, în plus față de cele deja întreprinse de către autoritățile ruse, pentru prevenirea încălcărilor similare viitoare. Orice decizie referitoare la întinderea sau la suficiența măsurilor cu caracter general trebuia să țină de responsabilitatea Comitetului Miniștrilor, care își exercită funcțiile de supraveghere în baza articolului 46 din Convenție.

Articolul 41: constatarea unei încălcări a reprezentat o satisfacție echitabilă suficientă.

(Vezi și Schatschaschwili v. Germania [MC], 9154/10, 15 decembrie 2015, Nota informativă 191)

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiție. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova”.