Ialamov v. Republica Moldova – nr. 65324/09

Hotărârea din 12.12.2017 [Secţia a II-a]

Articolul 5 § 1

Dreptul la libertate şi la siguranţă

Arestul preventiv prelungit într-o manieră ilegală– încălcare

În fapt:

 Pe 28 noiembrie 2009, reclamantul Alexandr Ialamov a sesizat Curtea, invocând în special că arestul preventiv în privinţa sa a fost prelungit într-o manieră ilegală, contrar articolului 5 § 1 din Convenție. Reclamantul Alexandr Ialamov, născut în 1986, era din Chişinău. După decesul reclamantului în 2014, tatăl acestuia, Nicolai Ialamov, și-a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții.

În cererea depusă la Curte, reclamantul a indicat că a fost reţinut pe 6 aprilie 2009, fiind acuzat de comiterea unui omor. Mai târziu, el a fost, acuzat şi de comiterea de furt. Reclamantul a fost deținut în arest preventiv până la 21 ianuarie 2011, când a fost achitat în privinţa acuzaţiei de omor, fiind condamnat pentru furt, la un an și șase luni de închisoare. Având în vedere durata detenției sale preventive, acesta a fost imediat eliberat. În timpul examinării procesului penal, arestul preventiv al reclamantului fusese prelungit periodic. Una dintre prelungiri a vizat perioada cuprinsă între 1 și 30 septembrie 2009. La 28 septembrie 2009, cu două zile înainte de expirarea termenului, procurorul a solicitat o nouă prelungire. Reclamantul a susținut, printre altele, că o astfel de ordonanță nu ar fi permisă, deoarece procurorul nu a respectat prevederile articolului 186 § 6 din Codul de procedură penală, potrivit cărora cererea trebuia depusă cu cel puțin cinci zile înainte de expirarea perioadei arestului preventiv dispus. Totuşi, la 29 septembrie 2009, instanţa a admis demersul procurorului, fiind prelungit arestul preventiv al reclamantului cu încă douăzeci și cinci de zile. Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, fără a ţine cont de argumentele prezentate mai sus.

În drept:

Cu privire la articolul 5 § 1 din Convenţie.

Curtea a notat că privarea de libertate este compatibilă cu Convenția doar dacă este legală. Expresiile "legal" și "în conformitate cu o procedură prevăzută de lege" din articolul 5 § 1 din Convenție se referă, în esență, la dreptul național și precizează obligația respectării normelor de fond și de procedură ale acesteia. Deși autoritățile naționale, în special instanțele judecătorești, trebuie să interpreteze și să aplice dreptul intern în conformitate cu articolul 5 § 1, nerespectarea dreptului intern implică o încălcare a Convenției, iar Curtea poate și ar trebui să verifice dacă această lege a fost respectată.

Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor articolului 186 din Codul de procedură penală, procurorul este obligat să înainteze demersul privind prelungirea arestului cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului de arest. Guvernul a invocat că acest termen limită este opțional și nerespectarea acestuia nu conduce la eliberarea persoanei. Totuși, această interpretare este contrară prevederilor articolului 230 din Codul de procedură penală, potrivit cărora omisiunea de a respecta termenul limită prevăzut pentru exercitarea unui drept procedural conduce la pierderea acestui drept și la nulitatea actelor efectuate cu încălcarea acestui termen limită.

Mai mult, Curtea a notat că hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiție stabilește că persoana deținută urmează a fi eliberată la expirarea termenului detenției, dacă procurorul omite să respecte termenul de 5 zile pentru înaintarea demersului de prelungire. Deși această interpretare a fost oferită ulterior evenimentelor din speță, nu există niciun indiciu, în argumentul Guvernului, potrivit căruia acest termen ar fi opțional.

Curtea a notat că admiterea demersului procurorului pentru prelungirea arestului preventiv reclamantului a fost contrară legislației naționale și că arestul dispus în rezultatul acestei decizii este ilegal.

Curtea i-a acordat reclamantului 4,500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1,305 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie: încălcarea art. 5 § 1 din Convenţie (unanimitate).

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Ialamov v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. El constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă