Ābele v. Letonia - 60429/12 și 72760/12

Hotărârea din 5.10.2017 [Secția a V-a]

Articolul 3

Tratament degradant

Tratament inuman treatment

Condițiile de detenție ale unui deținut surdo-mut: încălcare

În fapt – Reclamantul, care era sordo-mut de la naștere, s-a plâns de condițiile în care a fost deținut pe durata unei părți din pedeapsa sa cu închisoarea. Acesta a susținut, în special, că a fost ținut timp de aproximativ cinci ani, însumați, în celule cu un spațiu personal redus de puțin sub sau puțin peste trei metri pătrați și că, dată fiind dizabilitatea sa, nu a putut comunica cu colegii de detenție sau cu personalul din penitenciar.

În drept – Articolul 3: În afară de examinarea condițiilor materiale și a duratei detenției reclamantului, Curtea a mai avut în vedere poziția sa vulnerabilă datorată dizabilității sale și faptul că autorităților li se cerea să dea dovadă de o grijă aparte în materie de garantare a condițiilor corespunzătoare cu dizabilitatea sa.

 (a) Perioada în care reclamantul a dispus de mai puțin de trei metri pătrați de spațiu personal – Reclamantul a dispus de mai puțin de trei metri pătrați de spațiu personal mai mult de un an. O asemenea perioadă nu putea fi considerată ca fiind „scurtă, ocazională și neînsemnată” și, așadar, nu putea răsturna prezumția încălcării articolului 3. Reclamantul a fost supus unor dificultăți care depășesc nivelul inevitabil al suferinței inerente detenției și care echivalează cu un tratament degradant.

 (b) Perioada în care reclamantului i-au fost alocați între trei și patru metri pătrați de spațiu personal – Reclamantul a dispus de puțin peste trei metri pătrați de spațiu personal în două celule diferite pentru o perioadă de aproape doi ani. El s-a plâns că, luat împreună cu dizabilitatea sa, acest spațiu personal restrâns l-a făcut să se simtă deosebit de vulnerabil și izolat din punct de vedere social, aflându-se în incapacitatea de a se angaja în activități semnificative și nefiind înțeles în mod adecvat nici de personalul penitenciarului, nici de colegii de celulă.

Curtea a notat că, în timp ce reclamantului i s-a permis să părăsească una dintre celule (în care a fost deținut pentru o perioadă de opt luni) în timpul zilei și să utilizeze spațiul comun, nu era valabil același lucru și în cazul celeilalte celule, în care a fost deținut de două ori mai mult timp, neputând comunica cu colegii săi vreme de douăzeci și trei de ore. De-a lungul perioadei petrecute în aceste două celule, reclamantului nu i s-a oferit un aparat auditiv sau orice alte mijloace speciale de comunicare cu personalul penitenciarului.

În opinia Curții, factorul important al spațiului personal redus disponibil pentru reclamant pentru o perioadă de aproape doi ani, împreună cu sentimentul inevitabil al izolării și al neajutorării datorate lipsei încercărilor adecvate de depășire a problemelor sale de comunicare care rezultau din dizabilitatea sa trebuie să-i fi provocat reclamantului experiența angoasei și a sentimentelor de inferioritate care au atins pragul unui tratament inuman și degradant.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 7,500 EUR cu privire la prejudiciul moral.

(Vezi și Jasinskis v. Letonia, 45744/08, 21 decembrie 2010, Nota informativă 136; și Z.H. v. Ungaria, 28973/11, 8 noiembrie 2012, Nota informativă 157; și, mai general, Ananyev și alții v. Rusia, 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012, Nota informativă 148; și Muršić v. Croația [MC],7334/13, 20 octombrie 2016, Nota informativă 200)