Kalēja v. Letonia - 22059/08

Hotărârea din 5.10.2017 [Secția a V-a]

Articolul 6

Articolul 6-1

Acuzație în materie penală

Termen rezonabil

Durata procedurilor în care persoana acuzată a fost tratată inițial ca martor: încălcare

Articolul 6-3

Drepturile apărării

Articolul 6-3-c

Apărare prin intermediul asistenței juridice

Lipsa asistenței juridice pentru persoana acuzată în timpul fazei inițiale în care a fost tratată ca martor: nicio încălcare

În fapt – Reclamanta funcționa în calitate de contabil într-o companie de management al construcțiilor și îndeplinea sarcinile unui casier. În decembrie 1997, colegele sale s-au plâns la poliție de faptul că au avut loc retrageri ilicite de sume cash. Pe 15 ianuarie 1998, reclamanta a dat o declarație scrisă în fața poliției și pe 16 ianuarie 1998 au fost pornite proceduri penale. Reclamanta nu a fost informată atunci  despre această decizie. În schimb, aceasta a fost citată și interogată la aceeași dată. A fost consemnată o înregistrare a declarației martorului, iar ea a fost informată despre drepturile și obligațiile martorilor. În anii care au urmat, a fost interogată în calitate de martor cu alte cinci ocazii. Pe 27 ianuarie 2005, a fost pusă oficial sub acuzare pentru însușire ilegală de fonduri, devenind o persoană acuzată și fiind informată despre dreptul ei la un apărător. În noiembrie 2006, reclamanta a fost condamnată pentru însușire ilegală de bunuri și, pe 29 noiembrie 2007, Curtea Supremă a respins recursul ei.

În fața Curții Europene, reclamanta s-a plâns de durata procedurilor penale împotriva sa și de faptul că, înainte de 27 ianuarie 2005, ea a fost intervievată în calitate de martor, neavând dreptul la asistență juridică.

În drept – Articolul 6 § 1

 (a) Perioada care trebuie avută în vedere: În cauzele penale, condiția „termenului rezonabil” la care se face trimitere în articolul 6 § 1 începe să acționeze odată ce persoana a fost „acuzată”. Se poate vorbi despre existența unei „acuzații în materie penală” din momentul în care persoana a fost notificată oficial, de către autoritatea competentă, cu privire la susținerea că a comis o infracțiune, sau din momentul în care situația sa a fost „afectată în mod substanțial” de acțiunile întreprinse de către autorități, ca urmare a existenței unei suspiciuni în ceea ce o privește.

Reclamanta nu a fost informată în mod oficial cu privire la existența vreunei acuzații împotriva sa înainte de 2005. Totuși, autoritățile naționale au analizat susținerile potrivit cărora aceasta a comis o infracțiune chiar de la începutul anchetei penale. Poliția a citat-o pe reclamantă nu doar pe 16 ianuarie 1998, ci și cu alte cinci ocazii în anii următori, pentru a face noi declarații – toate cu privire la episoade diferite ale presupusei însușiri ilegale a fondurilor companiei. Ea a mai fost citată de două ori pentru o confruntare. Autoritățile naționale au analizat susținerile speciale împotriva reclamantei din prima zi a anchetei penale și pe parcursul procedurilor dinaintea procesului, deși statutul ei procedural a rămas cel al unui martor.

Având în vedere faptul că a existat o suspiciune în privința reclamantei, cum o demonstra, inter alia, decizia din 16 ianuarie 1998 de instituire a procedurilor penale, și faptul că a fost chestionată despre implicarea sa de la începutul procedurilor penale și pe parcursul acestora, reclamanta a fost afectată în mod substanțial pe 16 ianuarie 1998. Perioada care trebuie avută în vedere a început, așadar, pe 16 ianuarie 1998 și a sfârșit pe 29 noiembrie 2007, când Curtea Supremă i-a respins recursul. Procedurile penale au durat, astfel, nouă ani și zece luni, desfășurându-se pe trei grade de jurisdicție.

 (b) Caracterul rezonabil al duratei procedurilor: Autorităților naționale le-a luat mai mult de șapte ani și nouă luni să încheie ancheta de dinaintea procesului. Defiiențele grave din anchetă au fost înlăturate doar după ce cazul a fost trimis înapoi de trei ori pentru efectuarea unor măsuri de anchetă suplimentare. Faptul că ancheta dinaintea procesului a durat o perioadă foarte lungă s-a datorat acelor deficiențe – care nu au fost rezolvate la timp – și nu pentru că cazul era complicat sau că implica mulți martori. Au mai existat anumite perioade de inactivitate din partea instanțelor naționale. Deși reclamanta nu a fost ținută în detenție în timpul stabilirii acuzațiilor penale împotriva sa, acuzațiile au avut greutatea unei condamnări la pedeapsa închisorii. În circumstanțele cazului, durata totală a procedurilor penale împotriva reclamantei a fost una excesivă.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 6 §§ 1 și 3 (c): Reclamanta a fost deja afectată în mod substanțial pe 16 ianuarie 1998, prin urmare dreptul ei la asistență juridică prevăzut de articolul 6 § 3 (c) a devenit aplicabil la această dată. Dreptul național în vigoare la acel moment nu prevedea dreptul la asistență juridică pentru martori* și nu s-a contestat faptul că reclamanta, care avea statutul procedural al unui martor, nu a fost informată de existența vreunui drept la asistență juridică. În lipsa unor „motive convingătoare”, Curtea a trebuit să efectueze un control foarte strict în analiza sa referitoare la caracterul echitabil al procesului în general.

Afirmațiile reclamantei au rămas neschimbate pe durata anchetei preliminare și a procesului. Ea nu a recunoscut comiterea infracțiunii în discuție la nicio etapă a procedurilor. Afirmațiile sale nu au fost invocate atunci când aceasta a fost condamnată. În schimb, condamnarea ei s-a bazat pe declarațiile mai multor martori și pe alte materiale ale cauzei. Ea a avut posibilitatea să conteste probele folosite împotriva sa în timpul anchetei preliminare și în timpul procesului. Ea și-a exercitat drepturile în această privință la toate etapele procedurilor. Deși era regretabil că reclamanta nu aputut beneficia de asistență juridică în timpul etapei dinaintea procesului, absența asistenței juridice la acea etapă nu a prejudiciat în mod iremediabil caracterul echitabil al procesului în general.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 4,000 EUR în privința prejudiciului moral.

(Ibrahim și alții v. Regatul Unit [MC], 50541/08, 13 septembrie 2016, Nota informativă 199)

* Noua Lege privind procedura penală, care a intrat în vigoare pe 1 0ctombrie 2005, prevede în mod expres dreptul martorilor la asistență juridică.