Paluda v. Slovacia - 33392/12 

Hotărârea din 23.5.2017 [Secția a III-a] 

Articolul 6 

Articolul 6-1 

Accesul la un tribunal 

Imposibilitatea unui judecător de a obține controlul judecătoresc al suspendării sale din funcție, atunci când procedurile disciplinare erau pendinte: încălcare 

În fapt – În septembrie 2009, Consiliul Judiciar al Republicii Slovace (autoritatea supremă care gestionează judiciarul din Slovacia și care era prezidată atunci de către Președintele Curții Supreme) a decis să suspende activitatea reclamantului în calitatea sa de judecător al Curții Supreme și să inițieze proceduri disciplinare împotriva sa. Reclamantului i s-a imputat, în special, că a depus o plângere penală împotriva Președintelui Curții Supreme, acuzându-l de abuz de autoritate și că a afirmat în mod public că Președintele a căutat să influențeze rezultatul procedurilor. Suspendarea, care putea dura, în baza legislației relevante, până la doi ani, presupunea o reducere cu 50% a salariului reclamantului. Încercările reclamantului de a contesta suspendarea sa nu au avut succes. Recursul lui în fața Consiliului Judiciar a fost respins pentru că ținea de competența instanțelor administrative. Instanțele administrative au hotărât că decizia de a-l suspenda pe reclamant avea un caracter preliminar și că nu a echivalat cu o stabilire definitivă a drepturilor sale, și ca atare nu-i afecta drepturile și libertățile fundamentale. Cererile reclamantului în fața Curții Constituționale au fost declarate inadmisibile. 

În procedurile din fața Convenției, reclamantul s-a plâns în baza articolului 6 § 1 că i-a fost interzis accesul la un tribunal pentru a putea contesta ordinul de suspendare a sa din funcție. 

În drept – Articolul 6 § 1: Suspendarea activității reclamantului fusese impusă de către Consiliul Judiciar – o autoritate care nu avea un caracter judiciar și care nu oferea garanțiile instituționale și procedurale inerente articolului 6 § 1 – în contextul procedurilor disciplinare pe care tot acesta le-a instituit. Reclamantul nu a fost audiat cu privire la suspendarea sa sau la imputările de ordin disciplinar. 

Reclamantul nu a avut acces la proceduri în fața unui tribunal, în înțelesul articolului 6 § 1, pentru a putea contesta suspendarea care l-a făcut să nu-și poată exercita, timp de doi ani, mandatul său judiciar, și care i-a înjumătățit salariul, acesta aflându-se în imposibilitatea de a exercita o altă activitate care să-i asigure un profit. 

Guvernul nu a invocat niciun motiv concludent pentru interdicția de a-i asigura garanțiile judiciare în privința acelei măsuri. În această privință, fusese important să se traseze o distincție clară între motivele convingătoare pentru suspendarea unui judecător care se confruntă cu o acuzație de ordin disciplinar și motivele care nu-i permit accesul la un tribunal, în legătură cu suspendarea. În opinia Curții, importanța distincției fusese amplificată de faptul că autoritatea care a luat măsura și procedura în cadul căreia a fost luată aceasta nu corespundea cerințelor articolului 6 § 1 și de faptul că măsura fusese luată într-un context special precum cel al cazului reclamantului. 

Lipsa accesului reclamantului la un tribunal nu a putut fi, așadar, proporțională cu vreun scop legitim urmărit. Prin urmare, a fost afectată chiar esența dreptului său. 

Concluzie: încălcare (unanimitate). 

Articolul 41: 7,800 EUR cu privire la prejudiciul moral; capătul privind prejudiciul material - respins.