Hotărârea din 17.11.2016 [Secţia I]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

În fapt – În februarie 2008, în Armenia au avut loc alegeri prezidenţiale. Imediat după alegeri, candidatul opoziţiei a anunţat că acestea au fost fraudate, fiind organizate proteste la nivel naţional de către susţinătorii săi. Mai mulţi ambasadori ai Armeniei au făcut o declaraţie prin care şi-au manifestat îngrijorarea şi au invitat posturile de televiziune să le asigure o acoperire imparţială şi cuprinzătoare. În ziua următoare, reclamanţii, diplomaţi de carieră, au făcut o declaraţie comună prin care susţinuseră că alegerile au fost fraudate. Declaraţia lor, împreună cu numele şi funcţiile lor oficiale au fost reflectate de mai multe instituţii media. Ulterior, reclamanţii au fost destituiţi din funcţie.

Reclamanţii s-au plâns în baza articolului 10 că destituirea lor din funcţie le-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare.

În drept – Articolul 10: Destituirea din funcţie a reclamanţilor a echivalat cu o ingerinţă în dreptul lor la libertatea de exprimare. Ingerinţa a urmărit scopurile legitime al protecţiei securităţii naţionale şi siguranţei publice şi al prevenirii dezordinilor, fiind conform cu legea. Cu privire la problema necesităţii într-o societate democratică, Curtea a reţinut că măsurile îndreptate spre nevoia de a menţine neutralitatea politică a funcţionarilor publici ar putea fi considerată, în principiu, legitimă şi proporţională, în scopurile articolului 10. Totuşi, asemenea măsuri nu ar trebui aplicate de o manieră generală care ar putea afecta esenţa dreptului protejat, fără a fi avute în vedere funcţiile şi rolul funcţionarului public în discuţie şi, în particular, circumstanţele fiecărui caz.

Era importantă legătura specială bazată pe încredere şi loialitate dintre funcţionarul public şi stat, mai ales în cazul diplomaţilor cu privire la a căror loialitate exista o aşteptare. Acesta era un element deosebit de important în societăţile aflate în curs de edificare a instituţiilor unei democraţii pluraliste. Având în vedere istoria aparte a statului contractant, autorităţile naţionale au putut să considere necesar, astfel încât să asigure consolidarea şi menţinerea democraţiei, de a prevedea garanţii constituţionale care să atingă scopul existenţei unui corp de funcţionari publici neutri din punct de vedere politic, inclusiv a unui corp diplomatic, prin restrângerea libertăţii funcţionarilor publici de a se implica în activităţi politice.

Fusese de o importanţă deosebită faptul că toţi cei patru candidaţi ocupau funcţii de rang înalt în cadrul Ministerului Afacerilor Extere şi că numele lor, cu o trimitere explicită la funcţia lor oficială, figuraseră în declaraţia făcută. În analiza sa cu privire la iniţierea procedurilor disciplinare şi destituirea din funcţie, statul reclamat fusese îndreptăţit să ţină cont de condiţia ca fiecare funcţionar public de rang înalt să respecte şi să păstreze legătura specială bazată pe încredere şi loialitate între el şi stat, în exercitarea funcţiilor sale. Instanţele naţionale au ţinut cont suficient de dreptul reclamanţilor la libertatea de exprimare în analiza de ansamblu a cererilor reclamanţilor, în conformitate cu cerinţele Convenţiei.

Date fiind toate circumstanţele particulare, nu a fost adusă vreo probă care să pună la îndoială analiza statului reclamat. Deşi o măsură severă, destituirea din funcţie a reclamanţilor nu a reprezentat o măsură disproporţionată şi s-a bazat pe motive relevante şi suficiente.

Concluzie: nicio încălcare (şase voturi la unul).

(Vezi şi Rekvényi v. Ungaria [MC], 25390/94, 20 mai 1999; şi Baka v. Hungary, 20261/12, 23 iunie 2016, Nota informativă 197)