Hotărârea din 15.9.2016 [Secţia I]

Articolul 14

Discriminare

În fapt – Soldaţii nepalezi Gurkha sunt în slujba Coroanei Britanice din 1815. Membrii Gurkha au trăit iniţial în afara Regatului, însă din 1 iulie 1997, aceştia s-au mutat în Regatul Unit. Istoric vorbind, ei au fost strămutaţi în Nepal şi s-a presupus că vor rămâne acolo până la pensionarea lor. În 2004, au fost modificate Regulile privind Imigrarea în Regatul Unit, astfel încât  membrii Gurkha care trebuiau să se pensioneze pe sau după 1 iulie 1997 să solicite stabilirea în Regatul Unit. Permisiunea a fost extinsă apoi pentru toţi membrii Gurkha care şi-au efectuat serviciul militar în Armata Britanică pentru o perioadă de cel puţin patru ani. În 2007, membrilor Gurkha care s-au pensionat după 1 iulie 1997 li s-au modificat drepturile de pensie câştigate după acea dată, ei trecând de la sistemul de pensii pentru membrii Gurkha la sistemul de pensii al Forţelor Armate aplicabil în cazul soldaţilor care nu erau membri Gurkha, cu o bază anuală de calcul al pensiei. Anii serviţi înainte de această dată au fost transformaţi, potrivit unui calcul actuarial, în aproximativ 27% dintr-un an de pensie a unui soldat care nu este membru Gurkha. Membrii Gurkha care s-au pensionat înainte de această dată nu îndeplineau condiţiile necesare pentru a cădea sub incidenţa modificării.

În cererea lor depusă la Curtea Europeană, reclamanţii s-au plâns, în baza articolului 14 coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1, că reducerea semnificativă a pensiei la care erau îndreptăţiţi soldaţii Gurkha care aparţin de Armata Britanică şi care s-au pensionat sau care şi-au efectuat o mare parte din serviciul militar înainte de 1 iulie 1997 echivalase cu un tratament discriminatoriu pe criteriu de origine naţională.

În drept – Articolul 14 din Convenţie coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1: Curtea a fost convinsă de argumentul potrivit căruia soldaţii Gurkha se aflau într-o situaţie relativ asemănătoare cu soldaţii din Armata Britanică şi că aceştia puteau fi consideraţi ca fiind supuşi unui tratament mai puţin favorabil în privinţa dreptului lor la pensie. Ea a reiterat că atunci când se invocă existenţa unui tratament diferenţiat pe criteriu de origine socială, Curţii trebuie să i se prezinte motive foarte consistente pentru demonstrarea compatibilităţii acestuia cu Convenţia. Totuşi, Curtea mai trebuia să ţină cont de marja de apreciere largă de care beneficiau, de obicei, statele în baza Convenţiei, atunci când era vorba despre măsurile generale de strategie economică sau socială.

Amendamentele la Regulile privind Imigrarea reflectaseră schimbarea semnificativă a poziţiei membrilor Gurkha de-a lungul timpului şi, ca urmare a acestei schimbări, autorităţile naţionale au considerat că diferenţierea pensiei lor nu mai era justificată de considerente juridice sau morale. Au fost analizate o serie de opţiuni privind modificarea, însă ele au fost respinse din motive financiare. În consecinţă, autorităţile au optat doar pentru permiterea modificării drepturilor de pensie câştigate după 1 iulie 1997 pe o bază anuală de calcul şi, procedând astfel, au făcut o excepţie de la politica generală de creştere retroactivă a pensiilor. Pentru membrii Gurkha care s-au pensionat după 1 iulie 1997, dreptul la pensie câştigat înainte de această dată nu avea nicio legătură cu Regatul Unit, iar ei nu aveau nicio aşteptare de stabilire în Regat, după eliberarea lor din serviciul militar. Deşi majoritatea membrilor Gurkha care intrau în această categorie s-au stabilit ulterior în Regatul Unit, trebuia să se ţină cont de faptul că scopul unui sistem de pensii pentru forţele armate nu era să le permită soldaţilor să trăiască fără alte surse de venit după retragerea lor din Armată. Majoritatea soldaţilor pensionaţi continuaseră să fie activi din punct de vedere economic, odată cu plecarea lor din forţele armate. De fapt, probele prezentate de către Guvern indicaseră că mulţi dintre membrii Gurkha pensionaţi după 1 iulie 1997 şi care rămăseseră în Regatul Unit au început să-şi caute un alt serviciu care să le ofere un câştig.

Curtea nu a considerat că alegerea datei de 1 iulie 1997 ca punct de referinţă fusese arbitrară. A fost data venirii membrilor Gurkha în Regatul Unit şi a constituit, aşadar, data la care membrii Gurkha au început să-şi întărească legăturile cu această ţară. Cei care s-au pensionat înainte de această dată nu aveau legături cu Regatul Unit, iar sistemul de pensii pentru membrii Gurkha continua să fie cel mai bun sistem care să le satisfacă nevoile, de vreme ce plăţile acordate în baza sa erau mai mult decât suficiente încât să le asigure traiul de pensionari în Nepal. Din motivele enunţate mai sus, Curtea a conchis că tratamentul diferenţiat fusese unul obiectiv şi justificat în mod rezonabil.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Societatea de ajutor social pentru soldaţii Gurkha şi alţii v. Regatul Unit de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.