Hotărârea din 30.8.2016 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Proceduri penale

Article 6-1

Acuzaţie în materie penală

Proces echitabil

În fapt – În 2009, reclamantul, şofer de autobuz, fusese implicat într-un accident cu un autoturism, în urma căruia nu a fost vătămat nimeni. Şoferul autoturismului, P.C., fusese găsit răspunzător de comiterea acelui accident şi amendat. P.C. a contestat decizia, iar instanţele naţionale au constatat, în cele din urmă, că reclamantul fusese cel răspunzător de comiterea accidentului, în baza dispoziţiilor Codului contravenţional. Totuşi, nu i-a fost impusă nicio sancţiune, având în vedere perioada legală de prescripţie. Reclamantul nu a participat la proces, aflând despre desfăşurarea acestuia ulterior. În baza dreptului naţional, el nu putea să conteste hotărârea instanţelor naţionale.

În drept – articolul 6

 (a) Aplicabilitate – Guvernul a susţinut faptul că cererea reclamantului în baza articolului 6 § 1 era incompatibilăratione materiae, pentru că procesul de la care a lipsit nu fusese un proces penal, în înţelesul articolului 6 din Convenţie.

Curtea a observat că actul considerat drept contravenţie şi sancţionat de Codul contravenţional se referea la toţi cetăţenii şi nu la un anumit grup cu statut special. Amenda şi punctele de penalizare prevăzute de acea dispoziţie legală nu urmăreau să acorde o compensaţie de natură pecuniară pentru prejudiciul provocat, ci manifestau un caracter punitiv şi inhibitor. Acest fapt era adevărat mai ales din perspectiva efectului punctelor de penalizare, a căror aplicare putea conduce la suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă cuprinsă între şase şi douăsprezece luni. Curtea a reiterat că natura punitivă este caracteristica distinctivă uzuală a sancţiunilor penale. Deşi, din cauza unui detaliu de ordin tehnic, reclamantul nu fusese pedepsit în modul prevăzut de dispoziţiile dreptului naţional, ceea ce a fost decisiv era pedeapsa eventuală, nu cea impusă de fapt. Articolul 6 § 1 era aşadar aplicabil sub aspect penal.

Concluzie: obiecţia preliminară respinsă (majoritate).

 (b) Fondul cauzei – Părţile nu au contestat faptul că reclamantul nu participase la procesul în care s-a hotărât că acesta era răspunzător de comiterea accidentului. Deşi această constatare nu a echivalat cu stabilirea definitivă a vinei sale, ea a avut un efect decisiv pentru o asemenea concluzie. Hotărârea avusese un efect deres judicataatât în cazul reclamantului, cât şi în cazul lui P.C., chiar dacă îl exonerase pe cel din urmă de răspunderea pentru comiterea accidentului. De vreme ce într-un accident rutier sunt implicate două vehicule, trebuie să existe cel puţin o persoană răspunzătoare, iar exonerarea definitivă a lui P.C. de răspundere, de către instanţele naţionale, a determinat, în mod implicit, vina reclamantului.

Concluzie: încălcare (patru voturi la trei).

Articolul 41: 2,500 EUR cu privire la prejudiciul moral; capătul de cerere referitor la acordarea prejudiciului material – respins.

(Vezi şi Ziliberberg v. Moldova, 61821/00, 1 februarie 2005)

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Igor Pascari v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.