Hotărârea din 12.7.2016 [Secţia a V-a]

Articolul 3

Tratament degradant

Tratament inuman

Articolul 5

Articolul 5-1-f

Expulzare

Obligaţia autorităţilor de a căuta măsuri alternative pentru plasarea în detenţie a unor familii, în cadrul procedurilor de expulzare: încălcări, lipsă de încălcări

[Acest rezumat vizează deopotrivă hotărârile ulterioare datei de 12 iulie 2016: R.K. şi alţii v. Franţa (68264/14) ; R.C. şi V.C. v. Franţa (76491/14 ; R.M. şi alţii v. Franţa (33201/11) ; A.M. şi alţii v. Franţa (24587/12)]

În fapt – În cadrul unor proceduri de expulzare, reclamanţii, care reprezintă familii cu copii minori originare din Rusia, Armenia şi România, fuseseră plasaţi în centre de detenţie administrativă în Toulouse-Cornebarrieu şi în Metz-Queuleu.

În drept

Articolul 3: În cauzele care vizează plasarea în detenţie a copiilor străini minori însoţiţi, Curtea a constatat, în particular, încălcarea articolului 3, în virtutea coroborării a trei factori: vârsta fragedă a copiilor, durata detenţiei lor şi caracterul inadaptat al locaţiilor în care au fost deţinuţi*.

Cu privire la condiţiile materiale ale detenţiei, centrele din Toulouse-Cornebarrieu şi din Metz-Queuleu se numără printre cele «abilitate» să primească asemenea familii. Autorităţile avuseseră grijă să separe familiile de alte persoane aflate în detenţie, să le ofere camere special echipate şi să le acorde cele necesare pentru copiii.

Totuşi, centrul din Toulouse-Cornebarrieu este construit chiar la marginea pistelor aeroportului; astfel, acesta este expus unor zgomote deosebit de puternice. Copiii, pentru care sunt necesare perioadele de relaxare la aer liber, sunt supuşi acestor zgomote de o intensitate excesivă.

În general, constrângerile unui loc de detenţie, deosebit de dure pentru copiii mici, precum şi condiţiile de organizare a centrelor avuseseră, neîndoios, un efect provocator de anxietate pentru copiii reclamanţilor. În particular, aceştia au avut de suportat în permanenţă anunţurile făcute de la difuzoarele centrului. În plus, în cadrul centrului din Metz-Queuleu, curtea interioară a zonei pentru familii nu era separată de zona «bărbaţi» decât printr-un grilaj care permitea să se vadă prin acesta tot ce se întâmplă dincolo.

Când depăşesc o perioadă scurtă de timp, repetarea şi acumularea agresiunilor psihice şi de natură emoţională au, indubitabil, consecinţe nefaste pentru un copil aflat la o vârstă fragedă, depăşind nivelul de gravitate impus pentru incidenţa articolului 3. Prin urmare, trecerea timpului prezintă, în această privinţă, o importanţă primordială.

Această perioadă de timp fusese depăşită, în privinţa detenţiei unui copil de patru ani care a durat optsprezece zile (cazul A.B. şi alţii), având în vedere condiţiile enunţate mai sus. Mai mult, neputând fi lăsat singur, acesta a trebuit să asiste, lângă părinţii săi, la toate interviurile pe care le impunea situaţia lor, precum şi la diferite audieri cu caracter judiciar şi administrativ. În timpul deplasărilor, el fusese însoţit de poliţişti înarmaţi în uniforme. În fine, a trăit suferinţa morală şi psihică a păriţilor săi într-un loc de detenţie care nu i-a permis să ia distanţa indispensabilă.

Perioada scurtă menţionată mai sus a fost depăşită, de asemenea, în cazul detenţiei:

– copiilor de doi ani şi jumătate şi de patru lini, care a durat cel puţin şapte zile (cazul A.M. şi alţii) ;

– unui copil de şapte luni, care a durat cel puţin şapte zile (cazul R.M. şi alţii) ;

– unui copil de doi ani, care a durat zece zile (cazul R.C. şi V.C.) ;

– unui copil de cincisprezece luni, care a durat cel puţin nouă zile (cazul R.K. şi alţii).

 Concluzie: încălcare, în cazul copiilor reclamanţilor (unanimitate).

Articolul 5 § 1 f): Prezenţa unui copil, în detenţie, alături de părinţii săi nu poate fi conformă cu această dispoziţie, decât cu condiţia ca autorităţile interne să recurgă la această măsură doar după ce au verificat în mod concret că nu poate fi aplicată o altă măsură mai puţin restrictivă pentru libertate.

a) Cazurile A.B. şi alţii, R.M. şi alţii şi R.K.şi alţii: Nu fuseseră căutate măsuri alternative pentru plasarea în detenţie a familiilor.

Concluzie: încălcare, în cazul copiilor reclamanţilor (unanimitate).

b) Cazul A.M. şi alţii: Alternativa recurgerii la o măsură mai puţin coercitivă fusese respinsă de către prefect, pe motiv că reclamantul refuzase să ia legătura cu poliţia de frontieră pentru a-şi stabili plecarea, din lipsă de acte de identitate şi dat fiind caracterul precar al reşedinţei sale.

c) Cazul R.C. şi V.C.: Alternativa recurgerii la o măsură mai puţin coercitivă fusese respinsă de către prefect, din cauza existenţei unei condamnări penale a reclamantului pentru comiterea unor infracţiuni grave, din cauza intenţiei sale exprimate de a nu se întoarce în ţara de origine şi din cauza lipsei unei adrese cunoscute.

Autorităţile naţionale au cercetat în mod efectiv dacă plasarea în detenţie a familiilor fusese o măsură de ultim grad, pentru care nu existase o alta mai puţin coercitivă pe care să o aplice.

 Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

De asemenea, Curtea a conchis lipsa vreunei încălcări a articolului 3 din Convenţie în eventualitatea expulzării reclamanţilor în Rusia (cazurile R.M. şi alţii şi R.K. şi alţii).

Curtea a mai constatat existenţaunei încălcări a articolului 5 § 4 cu privire la copiii reclamanţilor (cazurile A.B. şi alţii, R.M. şi alţii şi R.K. şi alţii) şi o încălcare a articolului 8 în cazul tuturor reclamanţilor (cauzele A.B. şi alţii şi R.K. şi alţii).

Totuşi, Curtea nu a constatat nicio încălcare a articolului 5 § 4 cu privire la copiii reclamanţilor şi o lipsă a încălcării articolului 8 în cazul tuturor reclamanţilor din A.M. şi alţii şi R.C. şi V.C.).

Articolul 41: acordarea de sume cuprinse între 1 500 şi 9 000 €, pentru prejudiciul moral suferit.

* Muskhadzhiyeva şi alţii v. Belgia, 41442/07, 19 ianuarie 2010; Popov v. Franţa, 39472/07, 19 ianuarie 2012.

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei A.B. şi alţii v. Franţa de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.