Hotărârea din 12.7.2016 [Secţia a V-a]

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Articolul 1 para. 1 din Prtocolul nr. 1

Liniştita posesie a bunurilor

Articolul 1 para. 2 din Protocolul nr. 1

Controlul folosirii proprietăţii

În fapt – Organizaţia reclamantă (SIA “Autortiesību un komunicēšanās konsultāciju aģentūra/Latvijas Autoru apvienība” – Agenţia de copyright şi consultanţă în comunicare a asociaţiei autorilor letoni) era o organizaţie responsabilă de administrarea copyright-ului operelor muzicale a unui mare număr de autori letoni şi internaţionali. În anii 1990, organizaţia reclamantă nu reuşise să încheie noi acorduri de licenţiere cu mai multe companii de radiodiuziune. În ciuda acestui fapt, unii radiodifuzori au continuat să utilizeze operele muzicale protejate. În 2002 şi 2003, organizaţia reclamantă a intentat acţiuni civile împotriva mai multor radiodifuzori, inclusiv plângeri împotriva unui post de radio privat şi a unei companii radio de stat, pentru încălcarea copyright-ului. În ambele cazuri, s-a dispus ca organizaţia reclamantă şi cele două companii radio să încheie un acord de licenţiere şi să stabilească o taxă de folosinţă echitabilă.

În drept – Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Cu privire la asigurarea unui echilibru echitabil, Curtea a notat poziţia organizaţiei reclamante potrivit căreia acţiunile statale constituiseră o ingerinţă nejustificată, şi susţinerile Guvernului, potrivit cărora prin adoptarea deciziilor contestate, statul îşi îndeplinise obligaţiile pozitive astfel cum fuseseră acestea stabilite de acordurile internaţionale şi de legislaţia naţională privind drepturile de autor. În acest sens, în virtutea Convenţiei de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice şi a dreptului naţional, aşa cum au fost acestea interpretate şi aplicate de către instanţele naţionale, când nu se ajungea la un acord între părţi şi nu se decidea în această privinţă de către o altă autoritate, stabilirea taxei echitabile de folosinţă le revenea instanţelor. Pentru a confirma dacă mecanismul prevăzuse garanţii în prezentul caz pentru a se asigura că funcţionarea sistemului de protecţie a copyright-ului şi impactul său nu fuseseră nici arbitrare, nici imprevizibile, Curtea a avut în vedere următoarele elemente.

Mai întâi, înainte de stabilirea taxei de folosinţă, instanţele naţionale le-au acordat părţilor o perioadă de timp pentru a ajunge la un acord. Când acest lucru nu a fost posibil, acestora le-a fost de folos faptul că, în primul set de proceduri, părţile ajunseseră la un acord privind metoda de calculare a taxei de folosinţă. În cel de-al doilea set de proceduri, instanţele naţionale au făcut trimitere la metoda utilizată în acordurile de licenţiere încheiate de către organizaţia reclamantă cu alţi radiodifuzori, taxa stabilită de instanţele naţionale nefiind mai mică, în mod considerabil, decât rata negociată de către părţi în acordul lor de negociere anterior.

În al doilea rând, instanţele naţionale au stabilit că, în circumstanţele în care părţile doreau, de principiu, să încheie un acord, interzicerea difuzării operelor muzicale nu ar fi urmărit interesele cele mai avantajoase ale deţinătorilor de copyright pentru a beneficia la maxim de pe urma acestor opere.

În al treilea rând, ordinele de încheiere a unui acord de licenţiere fuseseră limitate în domeniul lor de aplicare şi în timp. Prin urmare, părţile nu fuseseră împiedicate să renegocieze taxa. Rezultă că autorităţile au limitat la minim dreptul organizaţiei reclamante de a renegocia termenii şi condiţiile cu reclamaţii şi cu alte companii radiodifuzoare.

Reiese că autorităţile naţionale au asigurat un echilibru echitabil între cerinţele interesului general şi drepturile organizaţiei reclamante.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

Curtea a mai constatat, în unanimitate, că, de vreme ce instanţele naţionale au acţionat în conformitate cu dreptul naţional şi au oferit motive suficiente în deciziile lor, nu a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie.

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei SIA AKKA/LAA v. Letonia de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.