Decizia din 7.6.2016 [Secţia a II-a]

Articolul 13

Remediu efectiv

În fapt – În septembrie 2015, reclamanţii – un cetăţean sirian şi doi apatrizi palestinieni – fusesră arestaţi în Turcia, în baza suspiciunii de încălcare a Legii privind întrunirile şi marşurile demonstrative (Legea nr. 2911), în timpul unui marş al refugiaţilor sirieni. Aceştia au fost transferaţi apoi la un centru în care au fost deţinuţi în aşteptarea trimiterii lor în Siria.

În cererea lor adresată Curţii Europene, reclamanţii s-au plâns, inter alia, cu privire la presupusa imposibilitate de a contesta ordinele de expulzare în faţa instanţelor naţionale, prin încălcarea articolului 13 din Convenţie.

În drept – Articolul 13 combinat cu articolele 2 şi 3: Curtea a trebuit să examineze dacă reclamanţii au avut la dispoziţie un remediu naţional efectiv apt să le redreseze presupusa încălcare a drepturilor lor în baza articolelor 2 şi 3 din Convenţie, şi, în cazul în care l-au avut, dacă au făcut uz de acest remediu. Faptul că Curtea a declarat cererile reclamanţilor în baza articolelor 2 şi 3 inadmisibile ratione personae, de vreme ce aceştia nu au mai întâmpinat riscul expulzării din Turcia în Siria sau în altă parte, nu a exclus, în mod necesar, incidenţa articolului 13.

Reclamanţii au susţinut că fuseseră ţinuţi incommunicado între 24 septembrie şi 23 octombrie 2015 şi se pare că, într-adevăr, nu au putut să se întâlnească cu avocaţii lor în această perioadă. Totuşi, atunci când au fost anchetaţi prima dată, fusese prezent un avocat şi era clar că, de-a lungul detenţiei lor, au ţinut legătura cu reprezentantul lor, pe care l-au telefonat de două ori. Mai mult, Guvernul a prezentat un document semnat de către reclamanţi şi o avocată din partea Refugee Rights Turkey, potrivit căruia aceştia au întâlnit-o în octombrie 2015. În ciuda dificultăţilor avocatului de a obţine procuri, contactele cu reprezentanţii au fost suficiente pentru a le permite reclamanţilor să-şi exercite dreptul de a intenta o acţiune în faţa unui tribunal administrativ pentru a suspenda expulzarea lor şi, de asemenea, de a depune o cerere individuală la Curtea Constituţională, care fusese competentă să o examineze. Remediile disponibile fuseseră, aşadar, efective, în scopurile articolului 13 din Convenţie.

Concluzie: inadmisibilă (neîntemeiată în mod manifest).

(Veşi şi Fişa privind Migranţii aflaţi în detenţie)

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Sakkal şi Fares v. Turcia de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.