Hotărârea din 5.7.2016 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Proceduri penale

Articolul 6-1

Proces echitabil

În fapt – În 2005, reclamantul, şoferul unei maşini blindate a unei bănci, fusese acuzat de încălcarea regulilor de circulaţie. Acesta a fost achitat în primă instanţă pe motiv că declaraţiile martorilor împotriva sa nu puteau fi considerate verosimile. Totuşi, acesta a fost condamnat apoi de către o curte de apel.

În cererea sa din faţa Curţii Europene, reclamantul s-a plâns de faptul că procesul penal împotriva sa fusese unul inechitabil pentru că, atunci când a fost schimbată soluţia de achitare, curtea de apel nu a audiat martorii ale căror declaraţii stătuseră la baza constatării vinovăţiei sale, încălcând articolul 6 § 1 din Convenţie.

În drept – Articolul 6 § 1: Curtea a notat de la început că declaraţiile martorilor şi greutatea acordată acestora avuseseră un impact decisiv asupra soluţiei cazului pentru că, în afara acestora, nu existase nicio altă probă care ar fi putut conduce singură la concluzia condamnării reclamantului.

Prima instanţă îl achitase pe reclamant pentru că nu avusese încredere în declaraţiile martorilor, după ce îi audiase pe aceştia în persoană. La reexaminarea cazului, curtea de apel nu fusese de acord cu prima instanţă în privinţa veridicităţii declaraţiilor martorilor, fără să-i audieze deloc pe aceştia. În consecinţă, ea l-a considerat vinovat pe reclamant de comiterea faptelor de care fusese acuzat. Procedând astfel, curtea de apel a încălcat prevederile legale relevante, dar şi interpretarea acestora din jurisprudenţa naţională, care prevedea că, pentru a se pronunţa asupra fondului unei cauze, curtea de apel trebuie să reevalueze probele. Mai mult, curtea de apel nu a oferit niciun motiv pentru care nu a respectat dreptul naţional, nici nu a explicat de ce a ajuns la o concluzie atât de diferită de cea a primei instanţe. În fine, în ceea ce-l privea pe reclamant, problemele care trebuiau soluţionate de curtea de apel nu puteau fi examinate în mod adecvat fără o evaluare directă a probelor oferite de către martorii acuzării. Nimic din materialele cauzei nu indica faptul că reclamantul renunţase la dreptul său de rechemare a martorilor, cu excepţia victimei. Mai mult, fiind achitat în primă instanţă şi fiind conştient că, pentru condamnarea sa, curtea de apel trebuia să reevalueze direct probele dosarului, reclamantul nu avusese niciun motiv special pentru a rechema martorii.

Condamnarea reclamantului fără reexaminarea martorilor, după ce fusese achitat în primă instanţă, a constituit o încălcare a garanţiilor procesului echitabil.

Concluzie: încălcare (şase voturi la unu).

Articolul 41: 2,000 EUR cu privire la prejudiciul moral.

(Vezi şi Dan v. Moldova, 8999/07, 5 iulie 2011)

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Lazu v. Moldova de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.