Hotărârea din 5.4.2016 [Secţia a III-a]

Articolul 6

Proceduri civile

Articolul 6-1

Proces echitabil

În fapt – Din 2003, procedura revizuirii cazurilor civile din Rusia făcuse obiectul reformelor continue. În 2003, noul Cod de procedură civilă limitase posibilitatea iniţierii revizuirii doar pentru părţile cazului şi introdusese o limită de un an pentru introducerea cererii.* În 2008, câteva amendamente noi la procedură ** au redus termenul pentru introducerea unei cereri de revizuire de la un an la şase luni, abrogând competenţa discreţionară a preşedinţilor tribunalelor regionale de a anula deciziile pronunţate de către judecătorii tribunalelor regionale care respingeau asemenea cereri şi instituind obligativitatea epuizării căilor disponibile înainte de exercitarea revizuirii. Cea mai recentă reformă, cea din 2012,*** a transformat primele două nivele de revizuire (prezidiumul tribunalelor regionale şi Camera Civilă a Curţii Supreme) în instanţe de casaţie, limitând posibilitatea efectuării procedurii revizuirii la Curtea Supremă.

În această cauză, au fost casate hotărâri definitive şi executorii în favoarea reclamanţilor, pe calea revizuirii, la cererea reclamaţilor, în baza prevederilor Codului de procedură civilă în vigoare între 7 ianuarie 2008 şi 1 ianuarie 2012, adică după reforma din 2008.

În drept – Articolul 6 § 1: În conformitate cu amendamentele legislative din 2008, cererea de revizuire trebuia introdusă (a) de către o parte la proces şi (b) în termen de şase luni de la comunicarea hotărârii în apel. Deşi hotărârea din apel era considerată obligatorie şi executorie în baza prevederilor de drept intern, în mai multe state contractante instanţele de judecată supreme examinau recursurile după ce hotărârile instanţelor inferioare deveneau obligatorii şi executorii. Această împrejurare nu ridica, ipso facto, o problemă legată de principiul certitudinii juridice, dacă fuseseră respectate anumite criterii. Aceste criterii includeau existenţa unui termen relativ restrâns, iar Curtea a admis anterior că un termen de şase luni pentru introducerea acestor apeluri nu păruse unul nerezonabil.

Într-o cerere de revizuire, partea care introducea cererea putea susţine existenţa unor încălcări importante ale dispoziţiilor de drept substanţial sau procedural care avuseseră un rol în soluţionarea cazului. Instanţa care exercita revizuirea avea competenţa anulării hotărârii şi trimiterii cazului spre rejudecare către instanţele inferioare, sau putea modifica hotărârea şi încheia procesul. Dacă nu fusese introdusă nicio cerere de revizuire în termen de şase luni de la comunicarea hotărârii din apel, acea hotărâre devenea irevocabilă şi nu mai putea fi pusă la îndoială pentru greşita aplicare a dispoziţiilor de drept substanţial sau procedural naţional.

Curtea nu a fost convinsă că într-un sistem construit de această manieră, hotărârile din apel dobândeau o asemenea stabilitate, încât partea câştigătoare nu se putea aştepta, din direcţia celeilalte părţi, la introducerea unei cereri de revizuire după piederea cazului în faţa celei de-a doua instanţe. Deşi Curtea a decis deja să nu aibă în vedere acest remediu pentru scopurile regulii de şase luni, ea nu a putut exclude faptul că funcţionarea sa în practică putea să fie conformă, în anumite circumstanţe, cu condiţiile articolului 6. Problema de analizat în acest caz nu fusese dacă procedura revizuirii amendată în 2008 era compatibilă, ca atare, cu Convenţia, ci dacă procedura, aşa cum fusese aplicată în circumstanţele cazurilor reclamanţilor, condusese la o încălcare a condiţiei certitudinii juridice.

În acest caz, cererile de revizuire fuseseră introduse de către părţile la proces, nu de către o autoritate statală terţă, după ce au făcut uz de calea de atac a apelului în faţa unei instanţe de gradul doi. Hotărârile naţionale pronunţate în favoarea reclamanţilor fuseseră casate de către instanţele superioare, ca urmare a introducerii cererilor de revizuire de către părţile reclamate în interiorul termenelor relativ scurte stabilite de Codul de procedură civilă, din motiv că fuseseră contrare legii sau nefondate. Procedura revizuirii nu durase o perioadă nelimitată şi nu fusese viciată de vreo deficienţă identificată de către Curte în jurisprudenţa sa anterioară. În consecinţă, revizuirea aplicată în circumstanţele particulare ale cazurilor reclamanţilor constituise mai degrabă elementul logic  subsecvent aflat la dispoziţia părţilor, element din lanţul remediilor interne, decât un mijloc extraordinar de redeschidere a procesului. Mai mult, deciziile relevante pronunţate pe plan naţional nu au relevat motivări arbitrare în mod manifest.

Aşadar, nu a avut loc nicio încălcare a principiului certitudinii juridice prin desfăşurarea procedurii revizuirii în cazurile reclamanţilor.****

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

* Curtea a considerat că această procedură încalcă condiţia certitudinii juridice (vezi, pe lângă alte autorităţi, Prisyazhnikova şi Dolgopolov v. Rusia, 24247/04, 28 septembrie 2006; Sobelin şi alţii v. Rusia, 30672/03 et al., 3 mai 2007; şi Kulkov şi alţii v. Rusia, 25114/03 et al., 8 ianuarie 2009).

** Curtea a evaluat reforma din 2008 doar sub aspectul articolului 35 şi a constatat că amendarea procedurii revizuirii nu făcea obiectul epuizării în scopurile acelui articol (Martynets v. Rusia (dec.), 29612/09, 5 noiembrie 2009).

*** Reforma din 2012 a fost evaluată de către Curte doar în baza articolului 35. Curtea considerase că noua procedură privind casarea disponibilă în faţa a două foste instanţe de revizuire după reforma din 2012 trebuiau epuizate, în scopurile acelui articol  (vezi Abramyan şi Yakubovskiye v. Rusia (dec.), 38951/13 şi 59611/13, 12 mai 2015).

**** Vezi şi Svetlana Vasilyeva v. Rusia, 10775/09, 5 aprilie 2016, unde Curtea a constatat existenţa unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1, pe motiv că procedura revizuirii, aşa cum fusese aplicată în acel caz, constituise o ingerinţă ilegală în dreptul reclamanţilor la liniştita posesie a bunurilor lor.

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Trapeznikov şi alţii v. Rusia de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.