Hotărârea din 14.6.2016 [Secţia a III-a]

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Articolul 1 para. 1 din Protocolul nr. 1

Liniştita posesie a bunurilor

În fapt – În 2005, reclamantul, funcţionar public, fusese declarat vinovat, inter alia, pentru rea-credinţă, obţinerea de sume de bani utilizând false pretexte şi controale fabricate, şi condamnat la pedeapsa închisorii de cinci ani. Ca urmare a derulării procedurilor disciplinare subsecvente, acesta fusese concediat, fapt care a presupus confiscarea automată a pensiei sale de serviciu public.

În cererea sa formulată în faţa Curţii europene, reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, dată fiind confiscarea pensiei sale.

În drept – Articolul 1 al Protocolului nr. 1: Confiscarea pensiei reclamantului a constituit o ingerinţă prevăzută de lege în dreptul său la liniştita posesie a bunurilor sale.

Cu privire la proporţionalitatea acestei ingerinţe, Curtea a reiterat faptul că nu a considerat inerent nerezonabilă prevederea privind reducerea cuantumului pensiei sau chiar confiscarea ei totală, în cazurile corespunzătoare. În general,* privarea totală de pensie ar fi fost de natură să încalce articolul 1 din Protocolul nr. 1** şi, dimpotrivă, impunerea unei reduceri pe care Curtea o consideră rezonabilă şi proporţională – nu.*** Dacă a fost asigurat sau nu echilibrul corect, depinde de circumstanţele şi factorii particulari ai fiecărui caz.

Cu privire la cazul reclamantului, Curtea a amintit mai întâi că, în cadrul procedurilor disciplinare separate intentate împotriva sa ca urmare a condamnării penale, poziţia personală a reclamantului fusese avută în vedere în mod deosebit, înainte ca autorităţile să decidă cu privire la pedeapsa care urmează a fi aplicată. Mai mult, decizia privind confiscarea fusese examinată de către Curtea Supremă, în două grade de competenţă. Acesta beneficiase, aşadar, de garanţii procedurale extinse.

În al doilea rând, decizia contestată nu îl lăsase pe reclamant fără mijloace de subzistenţă. Confiscarea vizase doar beneficiile sale rezultate din ieşirea la pensie. Acesta rămânea eligibil să primească şi a primit, din 2012, o pensie de securitate socială de la Fondul de Asigurări Sociale, unde fusese angajat şi unde contribuise.

În al treilea rând, soţia reclamantului lua o pensie de văduvă, care garanta că familia primise imediat o pensie în baza faptului că acesta murise, nu că fusese concediat.

Cântărind gravitatea infracţiunilor comise de către reclamant în comparaţie cu efectul măsurilor disciplinare şi având în vedere toţi factorii menţionaţi, Curtea a constatat că reclamantul nu a trebuit să suporte o sarcină individuală şi excesivă.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

* Vezi, de exemplu, Da Silva Carvalho Rico v. Portugalia (dec.), 13341/14, 1 septembrie 2015; şi Stefanetti şi alţii v. Italia, 21838/10 et al., 15 aprilie 2014.

** Vezi, de exemplu, Apostolakis v. Grecia, 39574/07, 22 octombrie 2009.

*** Vezi, de exemplu, Da Silva Carvalho Rico, citată mai sus; Arras şi alţii v. Italia, 17972/07, 14 februarie 2012; şi Poulain v. Franţa (dec.), 52273/08, 8 februarie 2011.

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Philippou v. Cipru de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.