Rezumatul cauzei Karabeyoğlu v. Turcia, articolul 8 CEDO – încălcare (utilizarea în cadrul unei anchete disciplinare a probelor care proveneau din interceptările telefonice făcute într-o anchetă penală)
Hotărârea din 7.6.2016 [Secţia a II-a]
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea corespondenţei
Respectarea vieţii private
În fapt – Liniile telefonice ale reclamantului magistrat fuseseră monitorizate din 2008, în cadrul unei anchete penale privind activitatea unei organizaţii ilegale, din care se bănuia că acesta face parte sau că o sprijină. În decembrie 2009, procurorul Republicii a emis o ordonanţă de întrerupere a urmăririi penale, date fiind datele cauzei. Acesta a mai ordonat distrugerea probelor obţinute în timpul monitorizării şi redactarea unui proces-verbal în acest sens, precum şi notificarea părţilor interesate cu privire la efectuarea monitorizării. Au fost şterse înregistrările care rezultau din interceptările telefonice, iar suportul informatic pe care se găseau acestea – distrus.
De asemenea, reclamantul a făcut obiectul unei anchete disciplinare, în acest scop fiind utilizate probele rezultate din monitorizarea liniilor telefonice.
În drept – articolul 8
a) În cadrul anchetei penale – faptul interceptării liniilor telefonice ale reclamantului constituie o ingerinţă în exercitarea intereselor sale care decurg din dreptul la respectarea vieţii private şi corespondenţei sale. Cu privire la interceptările contestate, a existat o bază legală accesibilă şi previzibilă.
Stabilirea interceptării reclamantului a fost decisă ca urmare a existenţei unor suspiciuni considerate rezonabile, iar punerea în aplicare a acesteia a respectat legislaţia pertinentă; în particular, autorizarea interceptării în cauză a fost permisă de către o instanţă, din motive de protecţie a securităţii naţionale şi de apărare a ordinii publice; legea şi regulamentele care conţin condiţiile stricte pentru aplicarea măsurii au fost respectate întocmai, prelucrarea informaţiilor dobândite în acest mod a respectat exigenţele legale şi, în fine, informaţiile în discuţie au fost distruse în termenul legal, după ce procurorul Republicii a emis o ordonanţă privind încetarea urmăririi penale.
Reclamantului i-a fost comunicată o notă informativă privind procedura urmată şi măsura aplicată în acest timp, precum şi datele relevante ale dosarului.
În concluzie, ingerinţa în dreptul reclamantului a fost necesară într-o societate democratică pentru protecţia securităţii naţionale, apărarea ordinii şi prevenirea comiterii de infracţiuni.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).
b) În cadrul anchetei disciplinare – de asemenea, probele acumulate ca urmare a monitorizării liniilor telefonice ale reclamantului au fost utilizate în cadrul anchetei disciplinare derulate împotriva sa.
Deşi, în 2009, procurorul Republicii a ordonat, prin emiterea ordonanţei de încetare a urmăririi penale, distrugerea înregistrărilor în cauză, inspectorii judiciari au păstrat copii ale acestora, pe care le-au folosit în ancheta diciplinară pornită împotriva reclamantului şi nu au procedat la distrugerea lor până în martie 2010, când a luat sfârşit cea de-a doua anchetă. Acest fapt a constituit o dublă nerespectare a legislaţiei relevante: utilizarea probelor în afara scopului pentru care au fost colectate şi omisiunea de a le distruge în termenul prevăzut de cincisprezece zile de la încheierea anchetei penale.
Totuşi, există dispoziţii speciale de drept penal cu privire la aceste puncte, care par să ofere, a priori, o protecţie adecvată a deptului la viaţa privată în contextul cauzei în discuţie. Există prevăzută pedeapsa cu închisoarea pentru omisiunea distrugerii la timp de către funcţionarii publici a probelor care trebuiau distruse în termen de cincisprezece zile de la încheierea investigaţiilor. În acest caz, urmărirea penală poate fi efectuată chiar şi în lipsa unei plângeri prealabile.
Totuşi, în prezenta cauză, nu a fost iniţiată nicio anchetă în acest sens, iar reclamantul nu a avut la dispoziţie niciun alt mijloc de redresare.
Astfel, pe parcursul anchetei disciplinare a reclamantului, niciuna din dispoziţiile legale în discuţie nu a fost respectată de către autorităţile naţionale. În consecinţă, ingerinţa în exerciţiul dreptului reclamantului la respectarea vieţii sale private nu a fost «prevăzută de lege», în privinţa anchetei disciplinare efectuate împotriva sa.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Curtea a stabilit, de asemenea, în unanimitate, încălcarea articolului 13, întrucât nu a existat disponibil un remediu intern pentru examinarea compatibilităţii ingerinţei în dreptul reclamantului la respectarea vieţii sale private, în conformitate cu condiţiile Convenţiei, în cazul anchetei penale sau a celei disciplinare menţionate mai sus.
Articolul 41 : 7 500 EUR pentru prejudiciul moral suferit; capătul de cerere în vederea acoperirii prejudiciului material - respins.
© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Karabeyoğlu v. Turcia de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.