Hotărâre 31.5.2016 [Secţia a III-a]

Articolul 6

Proceduri civile

Articolul 6-1

Proces echitabil

În fapt – Toţi cei patru reclamanţi fuseseră părţi ale unor procese civile aflate în faza apelului. În fiecare dintre cazuri, instanţa de apel respinsese cererile reclamanţilor în lipsa lor, fără să examineze dacă aceştia au primit de fapt citaţia la proces. În cadrul procedurilor din faţa Curţii, reclamanţii s-au plâns în baza articolului 6 § 1 din Convenţie cu privire la încălcarea dreptului lor la un proces echitabil.

În drept – Articolul 6 § 1: regulile Codului de procedură civilă al Federaţiei Ruse impuneau oralitatea proceselor în toate categoriile de cazuri. Atunci când avea loc dezbaterea verbală a  procesului, părţile aveau dreptul să fie prezente şi să facă susţineri verbale, să aleagă o altă modalitate de participare în cadrul procesului (prin desemnarea unui reprezentant, de exemplu) sau să solicite amânarea. Pentru exercitarea efectivă a acestor drepturi, părţile trebuiau informate cu privire la data şi locul desfăşurării procesului, cu suficient timp înainte, pentru a se putea pregăti în acest sens.

Instanţelor naţionale li se cerea să identifice orice neajuns din procedura de citare înainte de a purcede la judecata în fond. Analiza pe care Curtea se aştepta s-o identifice în deciziile naţionale trebuia să fie mai mult decât o trimitere la citaţia la proces. Ea trebuia să utilizeze toate probele disponibile pentru a stabili dacă partea lipsă a fost de fapt informată cu privire la desfăşurarea procesului, cu suficient timp înainte. Omisiunea unei instanţe naţionale de a analiza dacă o parte lipsă a primit citaţia în timp util şi, în cazul în care nu a primit-o, dacă ar trebui amânat procesul, a fost neconformă cu respectarea fidelă a principiului procesului echitabil, fapt care a condus la constatarea de către Curte a unei încălcări a articolului 6 § 1.

În formularea sa în vigoare la acea dată, Codul de procedură civilă al Federaţiei Ruse impunea oralitatea procesului în faţa instanţelor de apel şi prevedea faptul că marja controlului acestor instanţe nu se limita doar la probleme de drept, ci se extindea şi asupra problemelor de fapt. Instanţelor de apel li s-a acordat competenţa efectuării unui control deplin al cazului şi a analizei probelor şi argumentelor adiţionale care nu au fost examinate în primă instanţă. În aceste circumstanţe, procedând la analiza fondului apelurilor fără să stabilească dacă reclamanţii cunoşteau sau trebuiau să cunoască data şi ora desfăşurării procesului, instanţele naţionale i-au privat pe aceştia de şansa de a-şi susţine cauzele în mod efectiv.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 1,500 EUR pentru fiecare reclamant, în ceea ce ţine de prejudiciul moral; capătul de cerere în vederea acordării prejudiciului material – respins. Curtea a notat că stabilirea încălcării constituia un motiv pentru redeschiderea procedurilor civile în baza articolului 392 §§ 2(2) şi 4(4) din Codul de procedură civilă al Federaţiei Ruse.

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Gankin şi alţii v. Rusia de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.