La data de 9 februarie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea cu privire la satisfacţia echitabilă în cazul Tudor-auto S.R.L. şi Triplu-Tudor S.R.L. c. Republicii Moldova (cererile nr 36341/03,36344/03 şi respectiv 30346/05). 

Subiectul Cererii:

 Reclamanţii sunt societăţi cu răspundere limitată - ”Tudor-Auto S.R.L„ şi ”Triplu-Tudor S.R.L.”, care au sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 10 octombrie 2003 şi, respectiv, la 05 iulie 2005, invocând încălcarea drepturilor garantate de art. 6§1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin neexecutarea hotărârilor şi casarea deciziei definitive.

Suplimentar, reclamantul Tudor-Auto SRL a invocat violarea dreptului la proprietate garantat prin dispozițiile art.1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie, cât şi a dreptul la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 al Convenției, prin omisiunea executării hotărârilor.

Circumstanţele cauzei:

Reclamantul Triplu-Tudor SRL a solicitat suma de 10,321,386 euro pentru paguba materială suferită în rezultatul violării drepturilor prevăzute de  art. 6 al Convenţiei Europene şi art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie. Reclamantul a indicat că potrivit raportului emis la data de 7 decembrie 1998 de către un expert din cadrul Laboratorului Central de cercetări ştiinţifice de expertiză judiciară, în perioada unui an, întreprinderea  a suferit în mărime de 41,577,000 lei MD. Expertul a precizat că calculul reprezintă suma pierderilor financiare în urma confiscării documentelor contabile şi altor bunuri de către Procuratura Chişinău. Drept dovadă, compania reclamantă a anexat o tabelă cu calculele pierderilor financiare rezultate din imposibilitatea continuării activităţii sale şi utilizării mijloacelor financiare până în luna martie 2009.

Astfel reclamantul, Triplu-Tudor SRL, a considerat că prejudiciul material ajunge la suma de 10,321,386 euro.

Compania reclamantă Tudor-Auto SRL şi-a argumentat pretenţiile făcând  referire la metoda de calcul bazată pe raportul din an.1998, în care era indicată suma de 17,120,000 lei MD.

 Suma totală pretinsă în urma pierderilor a fost echivalentul a 4,249,996 euro.

Poziţia Guvernului:

Guvernul a susţinut că pretenţiile societăţilor reclamante sunt speculative şi că situaţia de pe piaţa asigurărilor din Republica Moldova a fluctuat foarte mult în acea perioadă, multe companii de asigurări au indicat pierderi. Mai mult ca atât, certificatele de înregistrare pentru activitatea de asigurări au fost emise pentru o perioadă de 5 ani, ceea ce rezultă că companiile reclamante nu pot pretinde pierderi mai mult de 5 ani în absenţa dovezilor, precum că ar fi obţinut certificate de înregistrare noi pentru o perioadă mai mare de 5 ani.

Guvernul a menţionat că, raportul de expertiză pe care l-au prezentat societăţile reclamante conţinea erori grave şi nu s-a bazat pe date oficiale. În opinia Guvernului, raportul nu a fost realizat pentru a calcula pierderile companiilor condiţionate de imposibilitatea continuării activităţii, dar pentru a evalua pierderile cauzate de confiscarea documentelor pentru perioada anului 1997, de către procurori. Cu toate acestea, chiar dacă metodele de calcul şi a datelor invocate de expert în raportul din 1998 au fost luate ca bază pentru determinarea pierderilor companiilor reclamante, analiza acestora a indicat că a existat o greşeală de calcul. Mai mult decât atât, Guvernul a pus sub semnul întrebării utilizarea de către expert a celei mai mari cifre ale ratei inflaţiei pentru 1997la calcularea pierderilor şi nu a celei medii care urma a fi aplicată,  şi aceasta circumstanţă a generat o creştere artificială suplimentară a pierderilor financiare suportate de companiile reclamante.

Ca urmare, Guvernul a solicitat, prin demersul din 5 martie 2009, efectuarea unei noi expertize de către SA First Audit International, care a stabilit că pierderile companiei Triplu-Tudor SRL în perioada 1997-2005 au constituit suma de  1,405,823 lei MD, iar pierderile companiei Tudor-Auto SRL în aceeaşi perioadă  au fost stabilite în mărime de 68,911 lei MD.

Guvernul a mai susţinut poziţia conform căreia certificatele de înregistrare au fost eliberate pentru perioada de 5 ani fără garanţia de prelungire.

Raţionamentele CEDO:

La 09 decembrie 2008 în „hotărârea principală”, Curtea a hotărât că a existat violarea drepturilor companiilor reclamante prevăzute deart.6 § 1al Convenţiei:

- în privinţa lui Triplu-Tudor S.R.L cît şi în privinţa lui Tudor-Auto S.R.L.în ceea ce priveşte neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive din 31 martie 1998;

- în ce priveşte Tudor-Auto S.R.L a pretins şi violareaart. 1 al Primului Protocol Adiţional la Convenţie, notând  că imposibilitatea companiilor reclamante de a avea certificate de înregistrare a constituit o ingerinţă în dreptul lor la protecţia proprietăţii, iar această ingerinţă a încălcat balanţa echitabilă între interesele companiilor reclamante şi alte interese implicate.

Curtea constată că părţile nu sunt de acord cu privire la metoda corectă de calcul al prejudiciului suferit de societăţile reclamante. Fiecare dintre ele s-au bazat pe rapoarte de expertiză a căror rezultate diferă în mod semnificativ. Totuşi,  raportul din 2009 prezentat de către Guvern, indică anumite daune suportate de către societăţile reclamante.

Curtea reiterează că o hotărâre în care se constată o încălcare, impune statului pârât obligaţia pozitivă de a pune capăt încălcării şi de a repara consecinţele sale astfel încât să se restabilească, cât mai mult posibil, situaţia existentă înainte de încălcare[1].

Curtea notează că societăţile reclamante au solicitat ca pierderile financiare suferite să fie estimate reieșind din lipsa de activitate din cauza neeliberării noilor certificate, precum şi achitarea acestor pierderi. Societăţile reclamante susţin că, Curtea ar trebui să urmeze jurisprudenţa sa stabilită în alte cazuri împotriva Moldovei în ceea ce priveşte calculul pierderilor cauzate de executarea tardivă a hotărârilor definitive[2].

În acest context, Curtea precizează că nu poate lua în considerare abordarea societăţilor reclamante ţinînd cont de faptul că, hotărîrile din 31 martie 1998 nu au fost executate de către autorităţi, una din ele fiind casată, a dus la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie, nefiind acordate sume de bani ci doar eliberarea noilor certificate de înregistrare.

Prin urmare, singurele pierderi financiare pentru care societăţile reclamante pot pretinde despăgubiri, sunt daunele suportate drept urmare a neeliberării noilor licenţe, aşa cum a fost prevăzut în hotărârile pronunţate de instanţele naţionale.

Costuri şi cheltuieli:

Curtea a hotărât că statul pîrît se obligă să achite companiilor reclamante următoarele sume:

-      48.000 EUR cu titlu de prejudiciu material cauzat companiei reclamante "Triplu-Tudor SRL" şi 2.500 EUR cu titlu de prejudiciu material cauzat companiei reclamante "Tudor-Auto SRL";

-      5.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral cauzat companiei reclamante "Triplu-Tudor SRL" şi 3.000 EUR titlu de prejudiciu moral cauzat companiei reclamante "Tudor-Auto SRL";

-      EUR 1,000 în comun ambelor societăţi reclamante cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Hotărîrea în original poate fi accestă la:

 http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-160413