La data de 15 septembrie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea în cauza Şişanov vs Republica Moldova (cererea nr.11353/06). Cererea a fost depusă la Curte de către Valerii Şişanov cetăţean rus.

Reclamantul s-a plâns, în special, de faptul că condițiile de detenție în Republica Moldova au fost contrare articolului 3 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale și că arestarea corespondenței sale a dus la încălcarea articolului 8 din Convenție.

La data de 6 mai 2011 cererea a fost comunicată Guvernului. 

 

Subiectul cererii:

Reclamantul s-a născut în anul 1952  şi în prezent se află în detenţie în Federaţia Rusă. Cazul se referă la plângerile sale despre condiţiile inadecvate din penitenciarele din Republica Moldova în care a fost deţinut anterior.

Reclamantul, a indicat, nespecificând dată, că în anul 1992, i-a fost amputat un picior și de atunci poartă o proteză.

Reclamantul la 7 august 1996, a fost reţinut şi arestat de către autoritățile Republicii Moldova fiind acuzat de fabricație și de depozitare a munițiilor și substanțelor explozive, de furt de muniții și materiale explozive, de șantaj asociat cu amenințări cu moartea și răpire, tentativă de omor şi evadare din locurile de detenție.

 

Circumstanţele cauzei:

La 27 mai 1997, instanţa de judecată a constatat reclamantul ca fiind vinovat de toate capetele de acuzare și l-a condamnat la o pedeapsă cumulată de douăzeci și cinci de ani de închisoare. Această hotărâre a fost confirmată prin hotărârea din 4 decembrie 1997 pronunţată de Curtea de Apel a Republicii Moldova și decizia din 5 septembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiție.

El a fost deținut în mai multe penitenciare din Republica Moldova, și în special în Penitenciarul nr. 6 din Soroca, Penitenciarul nr. 5 din Cahul și Penitenciarul nr. 1 din Taraclia. În octombrie 2010, fiind deținut în Penitenciarul nr. 12 din Bender, el a scris o cerere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Scrisoarea sa i-a fost restituită după ce a fost expediată la o adresă greșită. În februarie 2014, reclamantul a fost transferat într-un penitenciar în Federația Rusă.

Reclamantul a invocat încălcarea mai multor articole din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume:

·art. 3, privind condiţiile de detenţie, absenţa condiţiilor elementare sanitare şi de igienă, precum şi calitatea şi cantitatea insuficientă de hrană

·art. 5 § 1, menționând despre plasarea sa în detenţie preventivă fără motive rezonabile, din 7 august 1996 până la 5 septembrie 2000

·art. 6 § 1, a contestat legalitatea condamnării sale prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 5 septembrie 2000

·art. 6 § 3, invocând faptul că în cadrul procedurilor penale, care au dus la condamnarea sa, instanţele naţionale nu au audiat nici un martor

·art. 6 § 2,  a notat că detenţia sa provizorie înainte de condamnare nu are un fundament legal, reprezentând o încălcare a prezumţiei nevinovăţiei

·art. 8, a indicat cenzurarea corespondenţei sale de către administraţia penitenciarului

·art.13, a susţinut lipsa unui recurs intern efectiv în privința condiţiilor de detenţie totodată consider că condamnarea sa este vădit ilegală.

1. La  fel a pretins încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenţiei, menționând că  condamnarea sa a dus la discriminare pe motiv de naţionalitate şi limba pe care o vorbeşte, de către instanţele naţionale.

Poziţia Guvernului:

Guvernul în această speţă menţionează faptul că reclamantul nu a epuizat toate căile de atac, iar ce ţine de condiţiile de detenţie, reclamantul poate pretinde doar careva despăgubiri în acest sens.

Referindu-se la versiunea evenimentelor, Guvernul a considerat că condițiile de detenție ale reclamantului nu au atins nivelul de severitate care poate fi interpretat prin prisma articolului 3 al Convenției. Guvernul a mai adăugat că au fost respectate condițiile de igienă în timpul detenției reclamantului, iar subiectul referitor  la calitatea proastă a produselor alimentare și cantitatea de alimente servite nu au fost menţionate în plângerea sa, şi astfel a fost în concordanță cu standardele stabilite la nivel național care deja prezintă o problemă majoră la acest capitol. Guvernul a menționat că nu pare ca presupusa „mâncare proastă și insuficientă”, motiv pe care îl susţine reclamantul, ar fi putut afecta starea de sănătate a acestuia.

 

Raţionamentele CEDO:

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 din Convenție, privind condițiile de detenție. Ea a notat, în privința penitenciarului nr. 6 din Soroca, supraaglomerarea, fiecărui deținut revenindu-i 1,63 metri pătrați, condițiile proaste de igienă, lipsa iluminării și ventilării corespunzătoare, calitatea proastă a alimentației. Faptul supraaglomerării a fost reiterat și pe durata detenției în cadrul penitenciarului nr. 5 din Cahul. Condițiile proaste de detenție au fost constatate și pe durata detenției reclamantului în cadrul penitenciarului nr. 1 din Taraclia. 

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 8 din Convenție, dreptul la viață privată menționând că scrisoarea reclamantului din 11 octombrie 2010 a fost trimisă la Curtea Europeană de către autoritățile naționale și că acestea ar putea fi citită cu ușurință. În aceste condiții, Curtea consideră că reclamantul se poate pretinde victimă a ingerinței în dreptul său la respectarea corespondenței sale. 

Curtea a observat că în această speţă potrivit reglementărilor interne reclamantul trebuia să lase scrisoarea într-o boxă sau să o transmită administrației într-un plic sigilat. De asemenea, potrivit acestor reglementări, administrația ar fi trebuit totuşi să expedieze scrisoarea la destinatar. Prin urmare, administrarea închisorii nu a respectat reglementările respective.  

Cu titlu suplimentar, Curtea a constatat că deși Guvernul a invocat că reclamantul nu dispunea de bani și administrația penitenciarului a făcut o excepție, fiind suportate cheltuielile pentru expedierea scrisorii, ea a notat că Guvernul nu a explicat de ce administrația penitenciarului nu a acordat un plic reclamantului, în scopul de a respecta normele interne și pentru a garanta persoanei în cauză confidențialitatea corespondenței.

 

Decizia CEDO:

Prin urmare Curtea a constatat violarea articolului 3 şi articolul 8 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Costuri şi cheltuieli:

Curtea a acordat reclamantului 10000 Euro drept pagubă morală.

         

Hotărîrea în original poate fi accestă la:

 http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-157400

Direcţia Drepturile Omului şi Cooperare Externă