La data de 30 octombrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărîrea în cauza Shvydka vs Ucraina (cererea nr. 17888/12)

Subiectul cererii:

Cazul are la bază cererea depusă la data de  21 martie 2012 în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului de către un cetăţean al Ucrainei, şi anume dna Galyna Mikolayivna Shvydka. Reclamanta a invocat în această speţă că i-a fost încălcat dreptul său la libera exprimare, drept prevăzut de articolul 10 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, reclamanta invocă că a fost încălcat şi articolul 2 din Protocolul 7 al Convenţiei.

Circumstanţele cauzei:

Reclamanta s-a născut în Kiev şi este locuitoarea acestui oraş.

La data de 24 august 2011, Ziua Independenţei Ucrainei, a avut loc şi ceremonia de comemorare al lui Taras Shevcenko la monumentului  acestuia, un renumit politician, eveniment la care a participat şi Preşedintele Uncrainei dl Yanukovych în acea perioadă.

Reclamanta, membru al partidului de opoziţie Batkivshchyna, a participat la adunarea publică organizată cu ocazia Zilei Independenţei. Potrivit acesteia, începerea evenimentului de celebrare a fost amînată din cauza ceremoniei de depunere de coroane. După ceremonie reclamanta s-a apropiat de coroana depusă de către Preşedintele Yanokovych şi a desprins partea din panglica ataşată de coroană unde erau înscrise cuvintele “Preşedintele Ucrainei V.F. Yanukovych” fără a deteriora coroana depusă.Acest gest după părerea reclamantei a însemnat exprimarea opiniei sale precum că dl Yanokovich nu poate fi numit Preşedinte al Ucrainei din mai multe motive. La dosar au fost anexate numeroase fotografii ale reclamantei, efectuate de către un ofiţer de poliţie care supraveghea ordinea publică. În următoarea zi, ofiţerul de poliţie a investigat identitatea reclamantei şi a raportat incidentul superiorilor săi. La data de 25 august 2011 reclamanta a fost reţinută şi adusă la organul de poliţie, unde i-a fost prezentat raportul efectuat privind acţiunile sale fiind calificate drept acţiuni de huliganism prevăzut de articolul 173 al Codului cu privire la contravenţiilor administrative. Reclamantei nu i s-a permis să consulte un avocat, astfel ea a refuzat semnarea acelui raport. Ulterior, reclamanta a fost acţionată în judecată incriminîndu-i-se contravenţia de huliganism, săvîrşită la data de 24 august 2011, fiindu-i aplicată pedeapsa de 10 zile privaţiune de libertate .

Instanţa a motivat că aplicarea pedepsei a fost ca rezultat al ofensei adusă Preşedintelui într-o manieră cinică. Reclamanta a susţinut că şi-a exprimat poziţia sa de cetăţean al acestui stat, nedeteriorînd coroana, ci a luat doar panglica cu inscripţia Preşedintele Yanukovych, ca să arate copiilor şi nepoţilor săi, precum şi cunoscuţilor care l-au votat pe Yanukovych. În aceeşi zi avocatul reclamantei a depus apel. Ei au invocat că acţiunile clientei sale au fost îndreptate pentru a-şi  exprima libertatea de gîndire şi expresie şi acţiunile sale nu au avut motive huliganice, şi anume încălcarea ordinii publice sau a păcii. La fel, avocatul reclamantei a invocat că sentinţa a fost mult prea severă. 

La data de 21 septembrie 2011, Curtea de Apel a menţinut în vigoare decizia primei instanţe. Decizia a fost irevocabilă. Reclamanta a executat pedeapsa în totalitate.

Poziţia Guvernului:

Guvernul a susţinut că reclamanta nu a explicat niciodată clar ce anume exact a dorit să expună prin acţiunile sale. În orice caz, Guvernul a menţionat că doamna a fost atrasă la răspundere contravenţională nu pentru dezacordul cu politicile aplicate în stat sau cu activităţile Preşedintelui Yanukovici, dar pentru că a rupt panglica de pe coroana depusă.

Guvernul consideră că instanţele naţionale corect au decis asupra acţiunilor întreprinse de reclamantă, şi pedeapsa aplicată a fost una rezonabilă şi proportională.

Raţionamentele CEDO:

Potrivit jurisprudenţei bine stabilite a Curţii, libertatea de exprimare, aşa cum este prevăzută în paragraful 1 al articolului 10 din Convenţie, constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una dintre condiţiile de bază pentru progresul acesteia. Sub rezerva alineatului 2, aceasta este aplicabilă nu numai în cazul unei "informaţii" sau "idei" care sunt considerate ca inofensive, dar şi celor care ofensează, şochează sau deranjează; Acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis, fără de care nu există nici o "societate democratică". În plus, articolul 10 din Convenţie protejează nu numai esenţa ideilor şi informaţiilor exprimate, ci şi forma în care acestea sunt exprimate.[1]

Pentru ca ingerinţa să fie justificată în temeiul articolului 10, ea trebuie să fie "prevăzută de lege", unde să se stipuleze că urmăreşte unul sau mai multe dintre scopurile legitime şi să fie "necesară într-o societate democratică" – şi să fie  proporţională cu scopul urmărit[2].

În evaluarea proporţionalităţii ingerinţei, natura şi gravitatea pedepsei aplicate se numără printre elementele care trebuie luate în considerare[3]. Curtea trebuie să examineze făcînd referire la cazuri anterioare în care sancţiunile impuse de autorităţile naţionale pentru un comportament non-violent implică o pedeapsă cu închisoarea[4].

Curtea urmează să se pronunţe dacă actul reclamantei pentru care a fost judecată în cadrul procedurilor administrative şi, ulterior reţinută, a fost inclus în noţiunea de "exprimare" în conformitate cu articolul 10 al Convenţiei. În prezenta cauză, reclamanta a desprins panglica de pe coroana depusă de către Preşedintele Ucrainei la monumentul poetului ucrainean, iar la acest act asista mai multe persoane. De asemenea, este important de remarcat faptul că reclamanta era membru al partidului de opoziţie Batkivshchyna, liderul căruia era – doamna Timoşenko – care în acea perioadă îşi ispăşea pedeapsa în închisoare. Având în vedere comportamentul reclamantei, Curtea acceptă că, prin acest act, ea a încercat să transmită anumite idei în ceea ce priveşte poziţia sa faţă de Preşedintele Yanokovich şi oamenilor din jurul ei. Prin urmare, acest act poate fi considerat ca o formă de exprimare politică. De asemenea, Curtea consideră că sancţionarea reclamantei cu privarea de libertate pe termen de 10 zile, a atentat la ingerinţa în dreptul său la libertatea de exprimare.

Curtea nu este de acord cu poziţia reclamantei că prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative privind huliganismul nu îi sunt aplicabile. Dispoziţia în cauză se referă, în special, la comportamentul ofensator şi la tulburarea ordinii publice. În opinia Curţii, deteriorarea panglicii de pe coroană ar putea fi considerată ca intrând în categoria infracţiunii menţionate mai sus. Curtea subliniază că, cu toate că huliganismul, este o noţiune destul de generală, interpretarea şi punerea în practică a acesteia ar putea avea diferite forme. În speţă, însă, reclamanta a recurs la un gest provocator de natură să tulbure sau să insulte una dintre persoanele care erau prezente la eveniment. Având în vedere comportamentul reclamantei şi calificarea acţiunilor de către instanţele judecătoreşti naţionale, Curtea concluzionează că găsirea reclamantei vinovată de huliganism şi sancţionarea ei cu o sancţiune care este prevăzută de dispoziţiile relevante ale articolului prevăzut de Codul  cu privire la contravenţiile administrative a respectat cerinţa de legalitate.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că măsura aplicată reclamantei a urmărit un scop legitim de a proteja ordinea publică şi drepturile participanţilor. Rămâne de investigat dacă aceasta a fost "necesară într-o societate democratică" pentru a atinge acest obiectiv.

Conform prevederilor Codului cu privire la contravenţiile administrative, contravenienţii ar trebui să fie pedepsiţi cu privarea de libertate, doar în cazuri excepţionale. Cu toate acestea, instanţele judecătoreşti naţionale au aplicat reclamantei, o femeie în vârstă de 63 ani, fără antecedente penale, cea mai aspră sancţiune pentru ceea ce, de fapt, a constituit un delict care nu implică nici o violenţă sau pericol. Curtea nu vede nici o justificare pentru faptul că măsura este proporţională în raport cu scopurile urmărite.

Curtea concluzionează că dreptul reclamantei la libertatea de exprimare a fost încălcat. Astfel, a existat o violare a articolului 10 al Convenţiei.

Reclamanta s-a plâns că recursul său fiind examinat tardiv, deși fiind în conformitate cu procedura legală stabilită, a subminat dreptul de recurs, deoarece examinarea a avut loc abia după ce ea a ispăşit pedeapsa în întregime.

Curtea consideră că este necesar să se examineze plângerea de mai sus în temeiul articolului 2 din Protocolul nr 7, care are următorul cuprins:

"1. Orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.

2. Acest drept poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore, în modul stabilit de lege, sau în cazurile în care persoana interesată a fost judecat în primă instanță de către cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale."

Reclamanta a susținut că examinarea tardivă a recursului său, în termeni practici, a anulat efectul acestuia asupra rezultatului procedurii inițiate împotriva sa pentru o contravenţie administrativă. Ea a menționat că executase deja pedeapsa în întregime la momentul examinării recursului și că a  fost, prin urmare, irelevant ca instanța de apel să menţină sau să caseze decizia instanței de fond.

Guvernul a contestat argumentele reclamantei. Ei au susținut că reclamanta nu a întâmpinat nici un obstacol în utilizarea căilor de atac și că recursul său a fost examinat în mod corespunzător procedurii legale.

Curtea observă că recursul reclamantei împotriva hotărârii instanţei de fond din 30 august 2011, depus în aceeași zi, nu a avut efect suspensiv.  Instanţa de recurs nu a suspendat executarea hotărîrii primei instanţe privind aplicarea arestului administrativ, astfel pedeapsa aplicată a început a fi executată imediat în conformitate cu dispoziţiile Codului cu privire la contravenţiile administrative care prevăd executarea imediată a pedepsei cu privare de libertate.

Curtea consideră de neconceput cum ar fi putut procedura de revizuire să rezolve în mod eficient lacunele hotărârii instanței de fond, când cererea de recurs a fost examinată cu mult mai târziu decât perioada de executare în întregime a pedepsei de către reclamantă. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr 7, în această speţă.

Decizia CEDO:

În rezultatul celor expuse mai sus, Curtea declară plângerea reclamantei admisibilă în temeiul articolului 10 al Convenției, şi că dreptul său la libertatea de exprimare a fost încălcat, precum și plângerea ei în conformitate cu articolul 2 din Protocolul nr 7 şi anume că reclamanta nu a putut să exercite efectiv dreptul său la recurs în sensul Convenției. Astfel, declară că a fost încălcat articolul 10 al Convenţiei şi articolul 2 al Protocolului 7.

Costuri şi cheltuieli:

Curtea susţine că statul ucrainean este obligat să achite reclamantei 5000 euro drept prejudiciu moral.

În această speţă a existat opinie separată a judecătorului Gaetano.

 

Hotărîrea în original poate fi accestă la:

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-147445 

 

 

Direcţia Drepturile Omului şi Cooperare Externă