La data de 22 ianuarie 2015, CEDO a pronunţat hotărârea în cauza Tymoshenko vs Ucraina, (cererea nr.65656/12).

Subiectul cererii:

Reclamanta, Yuliya Tymoshenko, este cetăţean ucrainean, care s-a născut în 1960 şi locuieşte la Kiev.

Reclamanta este fostul prim-ministru al Ucrainei. La originea cauzei se află a doua cerere formulată de reclamanta Timoshenko şi înaintată în faţa Curtea Europeană a  Drepturile Omului şi se referă, în principal la  procedura penală declanşată împotriva ei în  luna aprilie 2011 privind contractele de furnizare de gaze naturale. În cererea sa, reclamanta susţine că i-au fost lezate drepturile conform articolului 6 §1 (dreptul la un proces echitabil), articolul 7 §1 (nici o pedeapsă fără lege), articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv), articolul 18 (limitarea aplicării restrângerilor drepturilor), articolul 3 (interzicerea torturii), articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), articolul 10 (libertatea de exprimare), coroborat cu articolul 18 şi articolul 4 din Protocolul nr. 7 (dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori).

Circumstanţele cauzei:

Yuliya Tymoshenko a deţinut funcţia de prim-ministru al Ucrainei în perioada anului 2005 şi între perioadele anilor decembrie 2007 - martie 2010. Ea a deţinut ulterior calitatea de lider al opoziţiei. În aprilie 2011, au fost iniţiate acţiuni penale împotriva ei pe motiv că ar fi organizat ilegal semnarea unui contract privind importul de gaze.

La 11 octombrie 2011, reclamanta a fost condamnată pe mai multe capete de acuzare, inclusiv abuzul în serviciu al autorităţilor, precum şi a puterii sale în calitate de oficial, fiind condamnată la 7 ani de închisoare, cu interdicţia de ocupa funcţii oficiale timp de trei ani. La 29 august 2012, sentinţa de condamnare a fost menţinută printr-o hotărâre definitivă.

Raţionamentele CEDO:

Este de menţionat faptul că în prima cerere a reclamantei Tymoshenko în faţa Curţii Europene  a Drepturile Omului (nr. 49872/11) aceasta s-a plâns de legalitatea detenţiei sale. În hotărârea sa din 30 aprilie 2013, CEDO a menţionat, în special, că arestarea preventivă a reclamantei Tymoshenko a fost arbitrară; totodată, legalitatea detenţie ei nu a fost revizuită în mod corespunzător  şi că reclamanta nu a avut nici o posibilitate de a solicita compensaţie pentru detenţia sa ilegală şi privarea de libertate, încălcându-se articolului 5 (dreptul la libertate şi securitate) din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. Curtea a constatat, de asemenea, că, prin încălcarea articolul 18 al Convenţiei (limitarea folosirii restrângerii drepturilor), dreptul reclamantei la libertate a fost restricţionat pe baza altor stipulări decât cele permise în temeiul articolului 5.

În cea de-a doua cerere a reclamantei (nr. 65656/12), depusă la 10 august 2011, a pus în discuţie corectitudinea procedurilor penale. Reclamanta Tymoşhenko a introdus mai multe plângeri în temeiul articolului 6 (dreptul la un proces echitabil), articolul 7 (nici o pedeapsă fără lege) şi articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv). Ea, de asemenea, s-a plâns în temeiul articolului 18 (limitarea folosirii restrângerii drepturilor), susţinând că dosarul penal împotriva reclamantei a avut la bază motive politice şi un abuz al sistemului penal de justiţie. Mai mult decât atât,  cazul a ridicat o serie de probleme în temeiul articolului 3 (interzicerea torturii şi tratamentelor inumane sau degradante) şi articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), articolul 10 (libertatea de exprimare), coroborat cu articolul 18 al Convenţiei şi în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7   (dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori).

Poziţia Guvernului:

Guvernul a recunoscut că urmărirea penală împotriva reclamantei Tymoshenko a fost motivată politic şi, totodată, a recunoscut că în acest caz a existat o încălcare a drepturilor sale garantate de articolele 3, 6, 7, 8,  13, 18 şi articolul 4 din Protocolul nr 7.

În cele din urmă, Guvernul a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol.

La 10 iunie 2014, reclamanta Tymoshenko a informat Curtea că a fost de acord cu punctul de vedere al Guvernului.

Decizia Curţii:

Curtea a luat act de acordul reclamantei Tymoshenko cu termenii declaraţiei făcute de Guvern şi a constatat că acordul ei ar putea fi considerat drept o reglementare amiabilă între părţi. Prin urmare, Curtea a constatat că nu există nici un motiv pentru a continua examinarea plângerii depusă de către reclamantă şi a decis să radieze dosarul de pe rol în conformitate cu articolul 39 din Convenţie (acord amiabil).

Direcţia Drepturile Omului şi Cooperare Externă