La data de 9 decembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărîrea în cauza Peter Armstrong vs Marea Britanie (nr. cererii65282/09).

Subiectul cererii:

Reclamantul,deținut în penitenciarul HM LongLartin, Evesham, s-a plâns în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind încălcarea dreptului său la un proces echitabil conform articolului 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prin faptul participării ex-poliţiştilor (pensionați) printre membrii Curţii de juraţi în cadrul examinării cauzei sale penale.

Circumstanţele cauzei:

La data de 3 august 2007, reclamantul a comis o infracţiune înjunghiind un bărbat în casa sa din Liverpool ca urmare victima a decedat. Ajunsă la faţa locului, poliţia a depistat reclamantul stând pe un scaun şi care le-a spus: "E cel mai bun prieten al meu și l-am înjunghiat". Reclamantul a fost arestat și dus la secția de poliție. În cadrul interogării el a susținut că victima a intrat în casă și l-a atacat, iar el a acționat în legitimă apărare. Reclamantul a fost acuzat de crimă. Acţiunea reclamantului a fost una de auto-apărare.

În prima zi a procesului, un membru al Curţii de juraţi a informat instanța de judecată despre faptul căeste un ex-ofițer de poliție, retras din poliţie de mulți ani și că nu a activat în nici una dintre unităţile implicate în investigarea acestui caz. De a asemenea, a menţionat că nu cunoaşte nici un numeal ofițerilor de poliție care au investigat cazul dat. Judecătorul a pus problema respectivă în atenția juraţilor, inclusiv desfăşurarea ulterioară a examinării cauzei.Avocatul reclamantului a solicitat mai multă informaţie privind legătura dintre jurat (ex-ofiţerul de poliţie) cu alți ofițeri implicați la investigarea cazului.

A doua zi,în cadrul examinării cauzei, un alt jurat a declarat că a recunoscut pe unul din ofiţerii care a participat la investigarea cauzei, fiind şi el ofiţer de poliţie la acel moment. Procurorul a confirmat faptul că, bărbatul în cauză a fost numit ca ofițerul responsabil de procedură, dar a explicat că nu intenționează să-l interogheze în calitate de martor. Tot odată a specificat că, s-au făcut investigații doar asupra momentului, dacă juratul-ex ofiţerul de poliţie avea vre-o implicaţie la cercetarea cazuluiatunci când el a activat în calitate de inspector la St Helen, într-un oraș aproape de Liverpool.

Judecătorul a solicitat confirmarea informațiilor exacte cerute de apărareși a propus să pregătească o listă de întrebări pentru jurat pe această speţă. Apărarea a indicat că, "reacția provizorie" a juratului după ce au fost adresate întrebările şi furnizate răspunsurile,a fost satisfăcătoare şi că nu există impedimente la judecarea cauzei.

Poziţia Guvernului:

Guvernul, la rândul său, a contestat argumentul invocat de reclamant.

Guvernul a făcut referire la principiile generale stabilite în hotărâreaHanif și Khan vs Marea Britanie, subliniind că problemele de părtinire subiectivă și obiectivă ar trebui să fie stabilite pe baza faptelor fiecărui caz în parte. În cazul în care a existat familiaritateîntre un jurat și un martor, a trebuit să fie decisă în fiecare caz în parte dacă familiaritatea indică o oarecare părtinire. Simplul fapt că un jurat a fost un ex -ofițer de poliție nu înseamnă că participarea sa duce incompatibilitate în sensul articolului 6 al Convenţiei Europene.Guvernul a acceptat participarea ex-ofițerilor de poliție în rândurile Curţii de juraţi,menționând că acest fapt a dus la un "control deosebit de atent", ceea ce înseamnă că garanțiile articolului 6 § 1 au fost îndeplinite.

În cele din urmă, în circumstanțele specifice ale cauzei reclamantului, Agentul Guvernamental a susținut că nu a existat nici un motiv de imparțialitate din partea instanței. Nici unul din juraţinu cunoștea pe careva dintre martori. Deși, juratul ex-ofițerul de poliție a recunoscut partea în instanța de judecată, el nu a fost conștient de faptul că acea persoană a fost ofițerul responsabil de investigarea cazului sau că a avut vreo legătură. Nu a fost nici o provocare semnificativă pentru probele adunate în cauză; într-adevăr, nu a existat nici o dispută dacă că reclamantul a comis omorul, singura întrebare fiind dacă el a acționat în legitimă apărare. Apărarea nu a înaintat obiecţii la prezenţa continuă a ex-ofiţerilor de poliţie în rândurile juraţilor.

Raţionamentele Curţii:

Este foarte important ca într-o societate democratică instanțele judecătoreşti să inspire încredere în societatea civilă. În acest scop, Curtea a subliniat în mod constant faptul că un tribunal, inclusiv juraţii, trebuie să fie imparțialişi obiectivi.

Imparțialitatea personală a unui judecător sau a unui membru dintre juraţi trebuie să se prezume, până la proba contrarie.

Aceasta nu înseamnă neapărat faptul că, un membru al unui tribunal are unele cunoștințe personalecu vreunul dintre martori într-un caz şi care va prejudicia examinarea cauzei în favoarea mărturiei persoanei respective. În fiecare caz în parte, trebuie să se decidă dacă părtinirea în cauză este de natură și ca să indice o lipsă de imparțialitate din partea tribunalului (Hanifși Khan, § 141).

De asemenea, este important să se analizeze dacă avocatul reclamantului sau apărarea, în cunoașterea faptelor importante, a înaintat obiecții față de prezența continuă a juratului la proces.[1]

După cum s-a menționat mai sus, imparțialitatea personală a unui membru de juraţi se presupune până la proba contrară. Curtea observă că nu a existat nici o dovadă obiectivă de părtinire din partea ex-ofițerului de poliție în timpul procesului, fiindexaminat dacă a existat suficiente garanții pentru a exclude orice îndoieli justificate în mod obiectiv cu privire la imparțialitatea lor.

Ca și în cazul Hanif și Khan, § 143, au existat o serie de garanții prezente în cazul reclamantului. În primul rând, polițiștii au fost făcut parte din Curtea de juraţi alcătuită din doisprezece jurați, aleşi la întâmplare din populația locală. Afirmațiile reclamantului precum că componenţaCurţii de juraţi a fost manipulată în cazul său, sunt în întregime nefondate și trebuie respinse. În al doilea rând, înainte de începerea examinării cauzei, jurațilorle-au fost solicitat să depună un jurământ sau să facă declarație solemnă că sunt obligaţi să dea un verdict adevărat în funcție de elementele de probă. În al treilea rând, au fost informaţi, de a aduce orice probleme în atenția judecătorului și să nu discute cazul cu cineva din exterior.

Ambii jurați auadus la cunoștință judecătorului la un stadiu incipient în cadrul procedurii de judecată despre  faptul că aceştia au fost ofițeri de poliție. În cazul ofițerului de poliție participant la speţa în cauză, el a indicat, de asemenea, căl-a recunoscut pe ofițerul de poliție în sala de judecată.Judecătorul a adus in atenţia publicului şi s-au pronunţat asupra acestui subiect. O listă de întrebări au fost puse ofițerului de poliție – jurat, pentru a identifica natura și amploarea cunoștințelor sale în sala de judecată. Reclamantul a fost prezent la această procedură și a fost informat cu privire la întrebările propuse înainte ca acestea să fie puse. Judecătorul a dat posibilitatea de a investiga conexiunile dintre ex-ofițerul de poliție despre caz şi ceilalţi participanţiși nu a fost contestată prezența continuă a juratului. Apărarea a fost informată cu privire la lista de întrebări, și nu a încercat să modifice sau să le completeze.

Mai multă relevanță capătă natura legăturii dintre jurați,și alți participanți la proces. În cele din urmă, este de remarcat nu provocarea martorilor ci singura întrebare pentru juriu a fost dacă reclamantul a acționat în legitimă apărare. Având în vedere toate considerațiile de mai sus, măsurile de protecție a celor prezenți la proces au fost suficiente pentru a asigura imparțialitatea juriului.

Decizia CEDO:

Ca urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției.

Hotărârea în original poate fi accesată la:

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-148670

Direcţia Drepturile Omului şi Cooperare Externă