La data de 16 decembrie, CEDO a pronunţat hotărârea în cauza Buzadji vs Republica Moldova, (cererea nr.23755/07).

Subiectul cererii:

Reclamantul Petru Buzadji născut în 1947, este locuitor al oraşului Comrat, Republica Moldova. Cazul se referă la plângerea depusă de către acesta în care susţine că i-au fost încălcate drepturile fundamentale stipulate în Convenţia pentru Drepturile Omului.  Reclamantul a pretins, în special, că a fost arestat ilegal și că instanțele judecătorești nu au adus motive relevante și suficiente pentru arestarea sa preventivă.

În cererea s-a, reclamantul susţine că drepturile sale au fost încălcate conform art.3 şi art.5 §§1.

Circumstanţele cauzei:

În martie 2006, reclamantul, care era pe atunci director al unei societăți de stat (denumită în prezenta hotărâre "BG"), a recunoscut în instanță că societatea datora unei companii private suma de  594, 067 USD, plus penalități (suma totală fiind de 842,404 USD ), ca urmare a achiziționării gazului lichefiat de la această societate privată. La 26 mai 2006, el a fost demis de la locul de muncă.

Potrivit reclamantului, în iulie 2006 el a fost citat de organul de urmărire penală pentru a da declarații în legătură cu pretinsa fraudă la compania de stat. Ulterior reclamantul a fost citat de mai multe ori, și întotdeauna a apărut în fața organelor de urmărire penală și a cooperat în cadrul procedurii penale.

Pe parcurs, au fost inițiate 13 diferite cauze penale împotriva reclamantului și a celor doi feciori ai săi.

 La 27 mai 2007 cauzele penale au fost conexate. Feciorii reclamantului au fost citați de către organul de urmărire penală în mai 2007 și au fost audiați în calitate de bănuiți. Nu există informaţii potrivit cărora feciorii au fost arestaţi.

La 13 septembrie 2006 a fost ridicat un document, care ar conţine informaţii ce confirmă fraudarea companiei de stat. La 30 octombrie 2006 a fost ridicat computerul personal a reclamantului, fiind restabilite diverse documente ce demonstrau fraudarea companiei de stat. La 26 octombrie 2006 a fost admisă cererea de intentare a procedurii insolvabilității a companiei de stat. Totodată,  la 21 decembrie 2006 Curtea Supremă de Justiție a respins cererea de intentare a procedurii insolvabilității, de oarece datoriile erau fictive, instanța făcând trimitere la analiza activității economice și financiare a companiei, cauza fiind trimisă la rejudecare. Iar  la 2 mai 2007 reclamantul a fost arestat, şi peste trei zile reclamantul a fost formal învinuit de fraudarea companiei de stat.

La 5 mai 2007 judecătoria sectorului Buiucani a eliberat mandatul de arest în privința reclamantului,  ţinând cont de caracterul infracțiunii, complexitatea cauzei, pericolul influențării terților, precum şi alte informaţii. Decizia a fost contestată de reclamant la Curtea de Apel, însă fără succes.

La 16 mai 2007 judecătoria Buiucani a prelungit arestul reclamantului pentru 20 de zile, menţionând păstrarea motivelor pentru detenția reclamantului. Şi această decizie a fost contestată de reclamant la Curtea de Apel, însă fără succes.

La 5 iunie 2007 judecătoria sectorului Buiucani a prelungit arestul reclamantului pentru alte 20 de zile, păstrând motivația anterioară. Contestaţia reclamantului a fost respinsă.

La 26 iunie 2007 judecătoria sectorului Buiucani a respins demersul de prelungire a arestului și a dispus arestarea reclamantului la domiciliu. La 29 iunie 2007 Curtea de Apel Chișinău a anulat încheierea din 26 iunie 2007 și a dispus prelungirea mandatului de arest pentru 20 de zile.

La 16 iulie 2007 judecătoria Buiucani a prelungit arestul reclamantului pentru alte 20 de zile. La 20 iulie 2007 Curtea de Apel Chișinău a anulat încheierea din 16 iulie 2007 și a dispus arestarea reclamantului la domiciliu. Iar la 12 martie 2008 instanța a dispus eliberarea reclamantului sub cauțiune.

Reclamantul s-a plâns, în faţa Curţii invocând încălcarea art. 5 § 3, 5 §§ 1 și 4 şi art. 6 §§ 1 și 2 din Convenție.

Poziţia Guvernului:

Guvernul a susţinut că nu este de acord cu cele invocate de reclamant, menţionând că instanțele judecătorești s-au bazat pe motive relevante și suficiente pentru examinarea şi luarea deciziilor judecătoreşti. De asemenea Guvernul a mai declarat  că numai evenimentele începând de la 02 mai 2007, când reclamantul a fost arestat, reprezintă date relevante pentru examinarea cauzei. În opinia Guvernului, instanțele judecătorești naționale s-au bazat în mod clar pe riscul de interferență în procesul de justiție și s-a referit la complexitatea cauzei ("crima gulerului alb"),  care înseamnă riscul de sustragere sau distrugere de probe, riscul de complicitate cu alți suspecți și așa mai departe. Guvernul a prezentat în cele din urmă o copie a rechizitoriului împotriva reclamantului, pe care le-a argumentat în 100 de volume.

Raţionamentele CEDO:

Justificare pentru orice perioadă de detenție, trebuie să fie demonstrată în mod convingător de către autorități.

Instanțele judecătorești naționale "trebuie să examineze toate faptele în favoarea sau în  defavoarea existenței unei cerințe reale care să justifice interesul public, cu respectarea principiului prezumției de nevinovăție, o abatere de la regula pentru libertatea individuală prevăzute în deciziile lor cu privire la cererile de eliberare" (Letellier c. Franței, hotărârea din 26 iunie 1991, § 35, seria A nr. 207).

În timp ce articolul 5 al Convenției "nu impune obligația judecătorului care examinează un recurs împotriva detenției pentru a aborda fiecare argument inclus în memoriile recurentei, garanțiile sale ar fi lipsite de substanță dacă judecătorul, bazându-se pe legislația și practica internă, ar putea trata ca fiind irelevant, sau nerespectarea faptelor concrete invocate de deținut și capabil de a pune la îndoială existența condițiilor esențiale pentru "legalitatea", în sensul Convenției, a privării de libertate”.

Curtea constată că, în speță,  faptul că reclamantul a fost privat de libertate timp de peste zece luni, dintre care două luni și jumătate de detenție preventivă, iar restul în arest la domiciliu.  Se punctează că arestul la domiciliu a constituit o manevră de driblare pentru  "privarea de libertate" în sensul articolului 5 din Convenție.

În acest context, Curtea observă că s-a constatat deja încălcări ale articolului 5 § 3 din Convenție,  în alte cazuri în care s-a pronunţat Curtea: Un total de treisprezece zile în Țurcan c Republica Moldova (nr 39835/05. , 23 octombrie 2007); patruzeci și șase zile în Mușuc v Moldova (nr 42440/06, 6 noiembrie 2007). trei luni și patru zile în Șarban (citată mai sus), și aproximativ patru luni și jumătate în Becciev (citată mai sus) și în Castraveț v . Moldova (nr. 23393/05, 13 martie 2007).

Reclamantul a susţinut în fața instanțelor naționale ca argumentele în dosar au  fost substanțiale şi pot fi puse sub semnul întrebării privind necesitatea detenției sale. El s-a referit la faptul că,  atunci când ancheta a început în 2006, el niciodată nu s-a obstrucționat în nici un fel și a apărut în fața autorităților relevante ori de câte ori a fost chemat. Reclamantul era  om de afaceri bine-cunoscut în regiune, iar totodată starea de sănătate precară necesita asistență medicală de specialitate. Mai mult decât atât, în recursul său el a argumentat, de asemenea, că în urma începerii urmăririi, în faţa instanței orice materiale pentru a dovedi presupusele riscurilor legate de eliberarea sunt documente veridice.

Este de remarcat faptul că hotărârile judecătorești adoptate de-a lungul perioadei nu a făcut referire la orice element nou în dosar. Cu toate acestea, în anumite ocazii, instanțele judecătoreşti au considerat că eliberarea reclamantului ar crea un risc, fără a face referire la vreo justificare specifică.

Lipsa de fundamentare a riscului de eliberare a reclamantului este deosebit de evidentă  în decizia din 16 mai 2007, atunci când  instanţa a constatat de cele mai multe că acțiunile de investigare au fost deja finalizate.

În opinia Curții, argumentul potrivit căruia reclamantul ar putea influența martorii sau se înțeleagă cu fiii săi reprezintă dovezi relevante care au fost evaluate. Reținerea unei persoane si interzicerea de a se familiariza cu dosarul pentru a pregăti apărarea, este incompatibilă cu prezumția de libertate stabilit în temeiul articolului 5 din Convenție.

Mai mult decât atât, în decizia din 22 mai 2007, Curtea a constatat că riscul de a distruge dovezile a  persistat pentru că, așa cum, de asemenea, a susținut procuratura, nu toate documentele relevante au fost confiscate și supuse analizei. Cu toate acestea, procurorul nu a prezentat faptul că documentele relevante au fost disponibile pentru orice motiv sau că a fost împiedicată în vreun fel obținere a acestora fără a preciza când a intenționat să le obțină. Curtea consideră că menținerea în detenție a unei persoane din cauza inerției procurorului în obținerea probelor, reprezintă o încălcare clară a prezumției nevinovăţiei.

În cele din urmă, se constată că riscul de coluziune între reclamant și fiii săi s-a exclus la 26 iunie 2007, când reclamantul a fost plasat sub arest la domiciliu, având interdicția de a vedea fiii săi care locuiau acolo. Dacă reclamantul și fiii săi urmau să se înțeleagă, ei ar fi avut trei zile pentru a face acest lucru înainte de 29 iunie 2007, atunci când  instanța a ordonat  repetat, arestul. Este posibil să nu fi fost un motiv serios pentru ca regimul de detenție al reclamantului  să fi evitat posibilele înțelegeri.

CEDO a considerat că instanțele naționale s-au limitat la parafrazarea temeiurilor arestului prevăzute în Cod de procedură penală, fără vreo explicație cum acestea au fost aplicate în speță, exceptând riscul confruntării reclamantului cu feciorii săi. Chiar și acest temei, fiind neconvingător deoarece reclamantului cunoștea despre urmărirea penală din iulie 2006, a devenit irelevant după ce instanțele au permis reclamantului să stea la domiciliu împreună cu feciorii săi.

A existat o violare a articolului 5 § 3 din Convenție.

De asemenea Curtea notează că, deși reclamantul a invocat o încălcare a articolului 5 §§ 1 și 4, el nu a specificat nici o prevedere legală internă care invocă o încălcare sau alte detalii cu privire la motivul pentru care s-a considerat oportun şi corect arestarea ilegală, contrar art. 5 § 4. Mai mult, reclamantul a susținut că arestarea sa a fost, în general, arbitrară. De aceea, Curtea consideră că nu există nimic în dosar care să motiveze sau să justifice punerea la îndoială a respectării temeiului articolului 5 §§ 1 sau 4 din Convenție.

Prin urmare, această  parte a plângerii în opinia Curţii  este vădit neîntemeiată și trebuie respinsă în conformitate cu articolul 35 §§ 3 (a) și 4 din Convenție.

De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 §§ 1 și 2 că argumentele acuzării arestării sale nu au fost susținute de probe relevante, cum ar fi egalitatea armelor, prezumției de nevinovăție și independența și imparțialitatea instanțelor de judecată.

Curtea notează că nu s-a notificat de către părți  cu privire la  adoptarea oricărei hotărâri în cauza penală împotriva reclamantului. În absența unei condamnări, plângerile în temeiul articolului 6 al Convenției cu privire la orice deficiență procedurală sunt, prin urmare, premature.

Rezultă că pretențiile formulate în temeiul articolului 6 §§ 1 și 2 din Convenție trebuie respinsă în conformitate cu articolul 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

Costuri şi cheltuieli:

Reclamantul a pretins 50.000 euro (EUR) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat. Hotărând în mod echitabil, Curtea acordă reclamantului 3,000 EUR.

Reclamantul a pretins suma de 30,130 lei (aproximativ 1850 euro) pentru costuri și cheltuieli suportate în fața Curții, bazându-se pe probe care demonstrează semnarea unui contract de asistenţă juridică. Reclamantul a pretins, de asemenea suma de  4.437 lei (aproximativ 287 euro) pentru costuri poștale. În cazul de față, având în vedere caracterul limitat al problemei, Curtea consideră rezonabil să acorde suma de EUR 1.300 pentru costuri și cheltuieli.

Opinie separată la acest caz a avut judecătorul Popovic, Lopez Guerra, Cassadeval şi Motoc.

Hotărârea în original poate fi accesată la:

 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-148659 

 

Direcţia Drepturilor Omului şi Cooperare Externă

Curtea Supremă de Justiţie