La data de 25 noiembrie 2014, CEDO a pronunţat hotărârea în cauza Vasilescu vs Belgia, (cererea nr.6482/12).

Subiectul cererii:

Reclamantul Marin Vasilescu, este cetăţean român care s-a născut în 1970 şi locuieşte în

România. Cazul se referă la plângerea depusă de către reclamantul Vasilescu la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, susţinând că i-au fost  încălcate drepturile sale fundamentale stipulate de articolul 3 (Interzicerea torturii şi a condiţiilor inumane si degradante) în ceea ce priveşte condiţiile fizice şi morale.

Circumstanţele cauzei:

La 10 octombrie 2011, reclamantul Vasilescu a fost arestat şi plasat în detenţie preventivă în închisoarea Anvers. Acesta susţine că a fost obligat să doarmă pe o saltea pe podea într-o celulă ce măsura 8 mp. pe care el l-a împărtăşit cu alţi doi deţinuţi care fumau foarte mult şi  consumau droguri în celulă.

La 23 noiembrie 2011, reclamantul a fost transferat la închisoarea Merkplas. Acolo  acesta a fost ţinut în Pavilionul "celulele", într-o cameră fără apă şi toaletă şi cu un coleg care fuma în continuu. La solicitare, reclamantul a fost transferat într-o altă celulă, de 16 mp., alături de alţi trei deţinuţi care erau de asemenea fumători, deşi reclamantul solicitase să fie plasat într-o celulă pentru nefumători.

Pe parcurs, în mai multe rânduri, reclamantul  Vasilescu a solicitat medicul din penitenciar să-i efectueze mai multe analize medicale, deoarece susţine reclamantul că nu se simţea bine şi avea nevoie de  internare în spital. Solicitările sale s-au soldat fără succes.

Între timp, reclamantul Vasilescu a depus o cerere de eliberare condiţionată, care a fost respinsă de către instanţă, la 7 noiembrie 2011. Această hotărâre judecătorească a fost menţinută şi în apel.

La data de 6 aprilie 2012, instanţa a respins o nouă cerere a reclamantului Vasilescu prin care solicita eliberarea condiţionată. Reclamantul Vasilescu a fost în cele din urmă eliberat la 22 octombrie 2012 şi trimis înapoi în România.

Invocând articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), reclamantul Vasilescu s-a plâns că condiţiile sale de detenţie au fost inumane şi degradante. De asemenea,  s-a plâns pe faptul că nu a primit îngrijire medicală adecvată  în timpul detenţiei. Totodată, invocând articolul 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu articolul 3, reclamantul susţine că în Belgia deţinuţii străini sunt discriminaţi în raport cu deţinuţii belgiene, atât în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie cât şi de posibilitatea de a obţine eliberare condiţionată.

De asemenea, invocând articolul 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil), reclamantul Vasilescu s-a  plâns de procedura în faţa instanţei de judecată  cu privire la cererile sale de eliberare condiţionată. Reclamantul a susţinut, de asemenea, că a fost deţinut cu cincisprezece zile mai mult decât  termenul pentru ispăşirea pedepsei, astfel fiindu-i încălcate drepturile conform articolului 5(dreptul la libertate şi la siguranţă). Reclamantul Vasilescu a susţinut, în cele din urmă, că în conformitate cu articolul 8 (dreptul la respectarea intimităţii şi viaţa de familie), autorităţile belgiene au interceptat ilegal  convorbirile sale telefonice în perioada 2009 şi 2012.

Poziţia Guvernului:

Guvernul a susţinut că reclamantul Vasilescu nu a epuizat toate căile de recurs intern disponibile.

Raţionamentele Curţii:

Articolul 3 (condiţiile fizice de detenţie)

Deşi este adevărat că domnul Vasilescu nu a folosit niciuna dintre aceste proceduri administrative sau judiciare, Curtea a considerat, totuşi, că Guvernul nu a reuşit să demonstreze contrariul. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi respinsă pentru neepuizarea tuturor căilor de atac.

De asemenea, Curtea notează că, în plus faţă de problema suprapopulării în închisoare, afirmaţiile reclamantului Vasilescu în ceea ce priveşte condiţiile sanitare, în special accesul la apa curentă şi toaletă, reprezintă cele mai plauzibile argumente descrise de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi a pedepselor inumane sau degradante ("CPT"), în diversele rapoarte întocmite în urma vizitelor în închisori belgiene.

De asemenea, Curtea notează că timp de câteva săptămâni reclamantul Vasilescu a fost limitat la spaţiul individual de mai puţin de 4 mp., care a fost sub standardul recomandat de CPT pentru celulele comune. Timp de cincisprezece zile, reclamantul a fost chiar limitat la spaţiul individual mai mic de 3 mp.,  astfel a existat o încălcare a articolului 3. Această lipsă de spaţiu a fost exacerbată de faptul că, în conformitate cu afirmaţiile reclamantului Vasilescu, acesta a fost nevoit să doarmă pe o saltea pe podea timp de câteva săptămâni, astfel nerespectându-se regula de bază stabilită de CPT: "un deţinut, un pat". Curtea nu a avut nici un motiv să pună la îndoială aceste acuzaţii, în măsura în care Guvernul nu a reuşit să prezinte dovezi contrare.

În ceea ce priveşte instalaţiile sanitare şi igiena, Curtea a constatat că reclamantul Vasilescu nu a avut întotdeauna acces la toaletă în conformitate cu recomandările CPT. Situaţia în pavilionul "Celule" în Merksplas, CPT a descris condiţiile în 1998 ca fiind „mediocre", şi a îndemnat autorităţile belgiene să ia măsuri urgente în acest sens. Curtea a observat că, şaisprezece ani mai târziu, situaţia nu pare să se fi ameliorat. În cele din urmă, condiţiile reclamantului Vasilescu de detenţie au fost exacerbate de faptul că el a fost expus fumatului pasiv. Deşi nu era nimic care să indice că a existat o intenţie reală de a umili sau înjosi reclamantul în timpul detenţiei sale, condiţiile sale fizice de detenţie din Anvers şi Merksplas au atins pragul minim de gravitate impus de articolul 3. Prin urmare, a existat o încălcare a acestei dispoziţii.

Articolul 3 (îngrijire medicală)

În ceea ce priveşte lipsa, sau deficitul de îngrijire medicală adecvată în închisoare, Curtea constată  că nu  a existat nici un motiv să pună la îndoială  eficacitatea căilor de atac prevăzute la articolul 584 din Codul belgian, care permite deţinuţilor care au considerat că drepturile lor au fost încălcate, să depună cereri urgente în faţa instanţei.

Curtea a considerat în consecinţă, că, prin faptul că nu există o cerere în faţa instanţelor de drept comun, reclamantul Vasilescu nu şi-a epuizat căile de recurs intern. Prin urmare, Curtea declară aceasta parte a cererii inadmisibilă.

Articolul 14 coroborat cu articolul 3

În ceea ce priveşte pretinsa diferenţa de regim de închisoare între deţinuţii belgieni şi străini,

Curtea a constatat că domnul Vasilescu nu a reuşit să justifice plângerea sa şi nu a demonstrat că a avut parte de un tratament discriminatoriu. Care urmare, această parte a cererii a trebuit să fie respinsă ca vădit nefondată.

Alte articole

Curtea a declarat plângerea în temeiul articolului 6 inadmisibilă din motive de incompatibilitate cu dispoziţiile Convenţiei. De asemenea, Curtea  declară inadmisibil plângerile în temeiul articolelor 5 şi 8 pentru că acestea nu fuseseră susţinute de domnul Vasilescu în nici o instanţă naţională.

Articolul 46 (forţa obligatorie şi executarea hotărârilor)

Curtea a constatat că problemele din închisorile supraaglomerare în Belgia şi  problemele

instituţiilor la capitolul igienă şi condiţiile celulelor, au fost de natură structurală şi nu se referă la situaţia personală a domnului Vasilescu.

În consecinţă, Curtea  recomandă şi obligă Belgia, în vederea adoptării unor măsuri generale, să garanteze deţinuţilor condiţii adecvate şi compatibile cu articolul 3 din Convenţie şi, de asemenea, de a oferi un remediu capabil de a pune capăt unei presupuse încălcări.

Costuri şi cheltuieli:

Curtea constată  că Belgia să plătească reclamantului suma de 10000 de euro(EUR) cu titlu de daune morale şi 800 de euro(EUR) cu titlu de costuri şi cheltuieli.

 

 

Hotărârea în original poate fi accesată la:

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-148258 

 

Direcţia pentru Drepturile Omului şi Cooperare Externă